Intelectuali de marcă cinstiți de comunitate

Mare minune a tehnicii este și telefonul mobil, mai ales atunci când îți aduce vești bune! Și cred că de ceva vreme bunul Dumnezeu și-a întors fața și spre mine, dovadă că destul de des vești bune zboară și spre casa mea.

 

Recent, într-o după-amiază, a sunat telefonul. L-am deschis imediat și de la ceva depărtare a ajuns la mine un glas foarte cunoscut, anume al lui Dumi Brad ot Drăgoiești, renumitul ziarist și dascăl de umanioare (cum îi place să i se spună). Cu o voce sprințară, dar cam enigmatic, mă-ntreabă ce mai fac și ce planuri am pentru zilele următoare. Bănuind eu ceva, îi spun totuși, pe zile, ce am de gând să fac, dar el îmi spune să amân planurile de duminică și să merg cu el la niște prezentări de carte la Dolhești. Mi-am amintit imediat că acolo a păstorit zeci de ani renumitul Valeriu Sandovici ot Dolhești, deci invitația a fost acceptată pe loc, mai ales că nu fusesem pe-acolo, dar știam multe despre acea localitate. Cine spune că ziua bună se cunoaște de dimineață mai greșește. Diminecioară, a oprit la poarte mea o mașină, eu așteptam afară, și o voce poruncitoare mi-a spus să mă urc repede. Am executat. În ea l-am găsit pe Mircea Aanei, îmblânzitorul de cuvinte de la Putna, fata lui, profesoară, și prietenul ei, medic veterinar. Pe drum am fost pus în temă, mai ales că pe geam nu aveam la ce ne uita. Era o ceață groasă s-o tai cu cuțitul și această ceață ne-a însoțit până aproape de Dolhești, unde ni s-a deschis în fața ochilor un splendid peisaj de toamnă. Tot în timpul călătoriei am fost pus la curent cu conținutul manifestării la care mergeam. Era vorba de o dublă lansare de carte: „Urmând Lumina lumii”, a distinsului pedagog și cărturar Valeriu Sandovici, și „Unde-i tinerețea mea?…, a altui pedagog și cărturar de marcă, Mircea Aanei, directorul Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare” din Putna. Am aflat cu uimire că și domnul Aanei este dolheștean prin naștere și a devenit putnean prin adopție. Dar inima, să-l ierte unii, i-a rămas la Dolhești, alături de cei șase frați și surori care mai trăiesc, din cei zece câți au fost. Ajunși acolo, am intrat și eu pentru prima dată, cu emoție, în cel mai mare cămin cultural din județul nostru și al doilea ca mărime din România, în clădirea căruia s-a organizat manifestarea culturală. Am rămas uimiți cum a fost amenajată sala mică a acestui edificiu cultural pentru desfășurarea activității. Prea puține sunt localitățile în care autoritățile locale, alese de oameni și plătite tot din punga lor, să se implice în activități culturale ca acolo. Laudă, în consecință, primarilor din Todirești, Iaslovăț, Grănicești, Dornești, Bilca, Frătăuții Vechi și Noi care (este constatarea mea) au onorat cu prezența lor activitățile culturale și s-au implicat în desfășurarea lor, acolo unde păstorește fiecare. Primarul, consilieri locali, directorul căminului cultural, directorul revistei „Erupții dolheștene”, oaspeți din Suceava, Rădăuți, Roman, Putna, Fălticeni, Arbore, Forăști și cetățeni din sat s-au constituit în spectatorii manifestării la care luam parte. Am remarcat cu mare plăcere prezența maestrului PIM, a lui Ion Drăgușanul și Dumitru Brădățan, care-au rostit alocuțiuni emoționante. Toți vorbitorii, și au fost destui, au rostit cuvinte emoționante, laudative, pe merit, la adresa celor doi autori de cărți și a cărților lor. Ne-au impresionat cuvintele preotului Mihai Saftiuc, fiul preotului paroh Gheorghe Saftiuc, personajul principal al cărții „Urmând Lumina lumii”. O mențiune specială pentru domnul Costel Bephu, directorul revistei, care s-a ocupat de organizare și a orchestrat totul. Mai rar așa activist cultural. Implicarea autorităților locale în organizarea unor activități culturale (unele fac numai politică și asta, destul de des, proastă), mobilizarea masivă a locuitorilor, aprecierea de care se bucură cei doi intelectuali, și nu numai ei, în rândurile sătenilor m-au impresionat. Mai ales că domnul prof. Mircea Aanei a fost gratulat de consiliul local cu onorantul titlu de „Cetățean de onoare” al comunității, domnul Valeriu Sandovici avându-l deja. Același gest de onorare al intelectualității satului l-am întâlnit cu ceva timp în urmă la Bilca, unde primarul și cu directorul coordonator au felicitat întregul corp profesoral, în activitate și pensionat, și le-au acordat diploma de excelență. Care primar urmează la rând ? Și, pentru ca aprecierea celor doi sărbătoriți să fie completă, interpreți individuali și formații artistice din localitate și din vecini au prezentat un program artistic. Prin grija Fundației „Mila creștină”, toți participanții au fost invitați la o gustare. Cititorul trebuie să mai rețină un lucru foarte interesant, anume că întreaga activitate s-a desfășurat sub genericul „Stropi de suflet”. Ce părere aveți de o așa metaforă ? Ne-a părut rău doar de faptul că Mircea Aanei încă nu știe unde este tinerețea lui, lucru de care ne-am amuzat copios, mai ales fiica lui…