Carte de zidire sufletească

XI. Cultura socială

 

5. Prințul Știm că cea dintâi datorie a unui adevărat conducător este să se poarte astfel încât să poată fi fotografiat în orice clipă și fiecare cuvânt al lui să poată ieși a doua zi în gazete. Pentru o astfel de responsabilitate ar trebui să se pregătească oricine este menit, prin origine sau prin cultură, să ajungă la o situație de conducător în domeniul industrial, în cel administrativ, în avocatură sau în învățământ. Exemplul dat de către cei din elită este literă de lege pentru oamenii de rând. Nici nu bănuim cât de puternic este ecoul, atât al faptelor cât și al nepăsării noastre. Suntem conducătorii unor cercuri întinse fără să știm și fără să vrem. Suntem iscodiți până în cele mai neînsemnate vorbe ale noastre. De aceea, este o cerință fundamentală a culturii sociale, de a face din acest ecou al vieții noastre îndreptarul educației de sine. Aceasta se aplică, de exemplu, în privința atitudinii față de alcool. Dacă noi suntem feriți de toate ispitele obscure care îi împing pe lucrători să se amețească cu alcool, dacă avem răgazul să ne ocupăm cu muzele și să trăim cu mintea la niște modele sublime, avem și datoria, prin felul de a ne conduce viața, să punem sub ochii claselor care se luptă din greu pentru supraviețuire o pildă binefăcătoare de cum poate cineva, prin educație și disciplină, să se izbăvească de robia alcoolului și de orice soi de patimă ascunsă. În modul acesta, dăm și elementelor cu aspirații mai înalte din popor o țintă demnă și limpede pentru dorința lor de ridicare. De aceea, din punct de vedere social, este cu atât mai condamnabil că, printre tinerii noștri, care vor fi mâine conducătorii națiunii, se mai găsesc atâția inși care ani de zile se tâmpesc cu berea și consideră un lucru vrednic de răspunderea lor socială să pună, în public și sub ochii tuturor, plăcerea alcoolică drept centrul vieții și bucuriei lor. În Achille al lui Goethe citim: Un prinț este trebuitor pe pământ spre a hotărî rânduielile după care se îndreaptă alții cu miile. Ce este însă un prinț? Este un om care, în cuvintele și faptele lui, se gândește la toți. Conștiința responsabilității ajunsă la culme înalță pe om la rangul de prinț. Îl izbăvește de orice josnicie ce aduce nepăsarea și preocuparea numai de sine și-i dă acel cumpăt lăuntric al sufletelor într-adevăr distinse. În modul acesta, cea mai înaltă cultură a conștiinței sociale duce și la cea mai înaltă cultură a personalității.