„Adâncata – la jumătate de mileniu”

O impozantă lucrare, de peste 600 de pagini (conținând text, imagini, hărți, tabele, facsimile etc.), intitulată „Adâncata – la jumătate de mileniu” (1514-2014), a apărut recent la Suceava tocmai în contextul sărbătoririi a 500 de ani de la prima atestare documentară a satului Adâncata din comuna căreia i-a dat nume, fiind dedicată, așa cum stă înscris pe pagina de gardă, „Eroilor neamului românesc” din localitate, „căzuți pe front la datorie, pentru apărarea hotarelor acestei țări și a gliei noastre străbune; celor fără de mormânt”…

 

Iar cartea se deschide cu imaginea color a Monumentului eroilor, cu fotografiile inițiatorului acestuia, ec. Vasile Atănăsoaie, respectiv cea a proiectantului, arh. Constantin Rabiniuc, urmând lista celor peste 50 de „locuitori din satul Adâncata căzuți la datorie pentru apărarea Patriei în cel de-al Doilea Război Mondial, 1941 – 1945”. Autorul volumului? Fostul primar Nicolai Ciobanu, care, într-un „Cuvânt către cititor”, cu multă modestie arată că „menirea de a scrie o carte” ar avea-o cu precădere scriitorii de meserie, însă face cunoscut că s-a încumetat la acest demers (pe care, ne este clar, l-a isprăvit cu succes!; și despre care, suntem siguri, în curând se vor pronunța și specialiștii) cu „buna intenție” „de a așterne pe hârtie și de a lăsa urmașilor o mică parte din istoria multiseculară a satului și comunei Adâncata”, pe care a cunoscut-o ca fiu al satului și ca primar. S-a încumetat, ne reamintește, și cu nostalgia amintirii că, în urmă cu niște decenii, pe când lucra la „Piese de Schimb” Suceava, fusese selecționat, „împreună cu renumitul jurnalist Sava Bejinariu”, după ce fuseseră trecuți printr-o sită „destul de severă”, pentru a urma Facultatea de Ziaristică. Însă din „motive familiale” a fost silit să renunțe, iar regretele de atunci și de pe urmă au conturat, iată, și ele, imboldul alcătuirii unei astfel de lucrări. Iar printre alte argumente se numără dorința de a face cunoscută, „cu bunele și cu relele ei”, Adâncata unei perioade istorice despre care adesea constatăm că este încă cel puțin incomodă de a fi abordată cu detașare, cu suficientă obiectivitate: „Îmi fac o datorie de conștiință ca singurul primar din acea perioadă în viață, din comuna Adâncata, și am obligația morală de a așterne pe hârtie realitățile acelei perioade trăite”, acestea constituind, din perspectiva autorului, „o sursă sigură de informare pentru generațiile care ne urmează”. Fiind vorba despre un demers de tip monografic, lucrarea purcede cu o incursiune diacronică în istoria locurilor, pentru ca partea de vastă substanță a acesteia s-o constituie portretele și, în contextul acestora, relatările nuanțate care dau contur și conținut atât oamenilor, cât și timpului. Fiindcă vorbind despre oameni, cum își propune de altfel din start, autorul restituie o epocă așa cum a fost și este trăită la Adâncata. În încheiere, Nicolai Ciobanu dă în vileag că lucrarea tipărită este o variantă sintetizată din peste 3000 de pagini scrise pe hârtie, iar apariția ei se datorează și unor prețioși sfetnici din preajmă, cum, în mod evident, tuturor celor care au fost solicitați să-i furnizeze informații (aflăm că, drept probă a încrederii în autor, nimeni nu l-a refuzat!). Și urmează ca, în curând, la evenimentul aniversării unei jumătăți de mileniu, la Adâncata cartea să-și întâlnească nu doar cititorii, ci și o parte dintre „personaje”…