Carte de zidire sufletească

IX. Problema sexuală

 

11. Spiritul conservator Cine vrea să progreseze cu adevărat și nu-i încă sigur de puterea lui trebuie să lucreze nu numai la sporirea puterii lăuntrice, ci și să micșoreze și să îndrepte influențele din afară. Pentru asta, în primul rând să te ferești de orice spectacol care vrea să trezească și să întrețină senzualitatea dezordonată a omului. Un suflet într-adevăr dârz va avea, deci, cea mai mare rezervă față de teatrul modern și va răbda în liniște să se reverse asupra-i glumele și ironiile acelora care sunt prea nevolnici și au pretenții prea modeste cu privire la puritatea lor lăuntrică, spre a-și refuza statornic orice plăcere senzuală. Până și opera și piesele serioase din teatrul modern cuprind așa de puțină artă adevărată și în unele părți ale muzicii sau poeziei respiră așa de vădit robia și înclinația senzuală a autorilor și lipsa de simțăminte mai fine, încât stârnesc grozav latura inferioară a privirilor, mai ales prin iluzia poetică cu care înfrumusețează și învăluie totul. Deși a ajuns literă de Evanghelie că trebuie să auzi și să vezi toate acestea, spre a putea vorbi despre ele, tu lasă-i pe ceilalți să trăncănească și fii mândru de neștiință. Vorba îndrăznește să fii cuminte se potrivește aici mai mult ca oriunde. Să ne dăm bine seama ce adâncă înrâurire au asupra faptelor și statorniciei noastre imaginile cu care ne hrănim închipuirea. Să vedem și să ascultăm numai ce este fără prihană și să nu ne facem iluzii că a privi murdării la lumina electrică înseamnă cultură. Aceasta și în ce privește lecturile noastre: trăim în epoca curățeniei, dar, tocmai în chestiuni de cultură, adevărata curățenie este încă în fașă; nimic nu poate fi mai nesănătos decât incitarea artificială a elementelor sexuale, stârnite de o parte așa de însemnată a literaturii moderne. Mulți oameni nici nu bănuiesc cât de mult îi predispune spre tot soiul de dezastre morale ocupația permanentă a fanteziei lor cu imagini sexuale. Preîntâmpinarea hotărâtă în direcția aceasta este o pârghie fundamentală pentru sănătatea trupească și sufletească, astfel încât, față de partea cea mai însemnată din literatura modernă, trebuie să fii tot atât de cumpătat ca și față de alcool. Această literatură vorbește pururea de senzualitatea sănătoasă. Pasiunea senzuală într-adevăr sănătoasă este, oricât ar părea de paradoxal, absolut castă, plină de paza de sine, de taină și de reculegere. Când senzualitatea ajunge flecară și desfrânată, este slăbiciune, risipă și boală, cu tot cultul exterior al cărnii și al puterii. Boala aceasta este însă, din nenorocire, foarte molipsitoare, deoarece instinctul nu are nicio măsură, iar de la plăcerea nestăpânită până la rafinarea și destrăbălarea dezmățată nu-i decât un pas. Adevărata artă este, în firea ei intimă, sfințită de spiritul creator: este însuflețirea materiei, reînvierea cărnii, spiritualizarea țărânii; arta falsă, însă, înseamnă biruința materiei asupra spiritului, căderea sufletului în robia simțurilor, idolatria cărnii și a țărânii. Cine ia în serios dezvoltarea lui spirituală va deosebi pururi, cu un simțământ fin, dacă are în față-i artă adevărată sau falsă și se va feri cu o neînduplecată statornicie de templul cu idoli. A-ți ține fantezia curată este, deci, de o nespusă importanță pentru igiena sexuală. Orice ațâțare senzuală numai atunci dobândește o mare putere asupra omului, când imaginile-i amăgitoare cuceresc sufletul. De aceea, dacă sufletul nu-i ferit, apărat și ocupat cu imagini și gânduri înalte, atunci dă un răsunet înmiit oricărei năzbâtii, oricărei apucături și pofte. Aceasta, mai ales când este vorba de sporirea trebuințelor sexuale în închipuirea noastră. Imaginile pe care le-ai înfipt acolo sunt nezdruncinate, în bine, ca și în rău. Ferește-te de otravă cât mai este vreme. Ținuta sufletească recomandată mai sus nu duce câtuși de puțin la o fățărnicie silnică. Dimpotrivă, cine și-a apărat fantezia, cine a oprit preocupările senzuale să dea năvală în viața lui sufletească, acela nu va cădea pradă suprasensibilității sexuale care iese la iveală în ținuta dezmățată a omului și care dă de gol trista dezbinare între voința și fapta lui.