Tuchola – Polonia, una dintre cele mai importante necropole ale militarilor români din Marele Război

 

„La împlinirea a 100 de ani de la începutul Marelui Război, care a schimbat complet fața omenirii, cu ocazia unei Conferințe științifice organizate în Polonia la Jastrowie (19-21 iunie 2014), am vizitat Cimitirul Românesc de la Tuchola, așa cum era el cunoscut în perioada interbelică, alături de istoricul Radu Bruja (Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava), Kazimir Longher, de la Prefectura Județului Suceava, vicepreședinte al Uniunii Polonezilor din România, părintele Mihai Cobziuc, parohia Dărmănești II, și pictorul George Ostafi Ost, de la Complexul Muzeal Bucovina, Suceava’’ – ne-a precizat istoricul rădăuțean Daniel Hrenciuc. Istoricul a mai arătat că ,,din diverse motive, datele despre prezența militarilor români, în fapt, a prizonierilor români, deportați cu zecile de mii în Pomerania și Silezia, precum și de pe alte spații aparținătoare până în 1918 Germaniei sau Austriei, n-au un loc aparte în conștiința publică românească referitoare la Marele Război. Pe inscripțiile mormintelor sau pe stâlpii care delimitau mormintele erau fixate bentițe tricolore din tablă și inscripția «Pentru Țară, Popor și Regină». Tuchola și Czersk sunt cele mai mari necropole românești din Polonia, așa cum scrie Nicolae Mareș, un cunoscut cercetător al fenomenului.” Daniel Hrenciuc a subliniat că în scrierile despre Tuchola Nicolae Mareș arăta: „În lagărul de la Tuchola (Tuchel), cu o suprafață de 37,5 ha, amplasat la 3 km est de orașul cu același nume, pe șoseaua ce duce spre Swiecie, la cca 100 km de Gdansk, a viețuit un număr important de prizonieri români. De menționat că, la început, lagărul a fost afectat numai prizonierilor ruși. În partea de nord a lagărului trecea linia ferată Tuchola-Laskowice, cu care erau transportați prizonierii, probabil cca 20.000 de persoane, care au fost cazate aici. Cei care ajungeau la Tuchola erau duși într-una din cele 200 de gropi sau bordeie, săpate de prizonieri, în care erau cazate câte 180 de persoane. Au mai existat și barăci din lemn pentru comandamentul lagărului, respectiv alte 13 barăci, din tablă ondulată, în care intrau câte 180 de prizonieri în fiecare din ele, plus 6 barăci afectate pentru spitalul de 360 de paturi. Există documente, ce pot fi studiate în arhive, care evocă faptul că în 1917 în lagărul din Tuchola au murit 2471 de români.” Având câteva informații despre cimitirul de la Tuchola, istoricul Daniel Hrenciuc și ceilalți suceveni au decis să-l viziteze în ziua de 23 iunie 2014. „Părintele Mihai Cobziuc, a rostit o frumoasă rugăciune, iar ploaia care s-a iscat din senin s-a oprit brusc, parcă în semn de adânc respect față de sufletele celor care au murit pe pământ polon în Marele Război, înfrățindu-se întru eternitate: români, ruși, poloni ș.a.”, a mai arătat istoricul rădăuțean, subliniind că Tuchola este una dintre cele mai importante necropole ale militarilor români din Marele Război.