Oprește-te, clipă ! Ești atât de frumoasă !… cu Eminescu

La 15 iunie, în dulcea Bucovină a nins abundent cu suave petale de crin și de trandafir, cu vibrații sacrale și arome de flori de tei, la ambele statui ale celui mai iubit Poet al românilor – Mihai Eminescu, care, prin respirația spiritului, dăinuie de dincolo de moarte.

 

Ne-am regăsit și de data aceasta, cu trepidante emoții, în lacrima înălțătoare din îndoliatul prour al dimineții de duminică, bucuria revederii fiindu-ne nuanțată de dureri și tristeți, culminând cu ultimele evenimente dramatice din Ucraina. Or, comemorarea celor 125 de ani de la trecerea în eternitate a Poetului Mihai Eminescu ne-a adus senzația regretului înălțării și dăinuirii Neamului prin durere. Am sesizat însă că elogierile au fost mai sincere ca altă dată, fără patos și laudă de sine. Evident, și-a pus amprenta și doliul anunțat în țară în memoria eroilor ce s-au jertfit pentru Libertate și Dreptate, idealuri împărtășite și de Eminescu. Printre acei cu dor în suflet, care s-au înălțat în duminica sufletului cu Eminescu, care i-au troienit cu drag într-un munte de flori veșnicia, s-au numărat reprezentanți ai Consulatului General al României la Cernăuți, în frunte cu Excelența Sa, doamna Eleonora Moldovan, Ivan Rybak, prim-locțiitor al șefului ARS, Mihail Gainiceru, președintele Consiliului Regional Cernăuți, membri ai Societății „M. Eminescu”, ai Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, ai Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Regiunea Cernăuți, ai Fundației Culturale Raionale „Gheorghe Asachi” din Herța (președinte Eugenia Cimborovici-Teodoreanu), ai celor două Societăți „Golgota”, lectori și studenți de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității „I. Fedkovyci”, însoțiți de dr. doc. Lora Bostan, profesori și elevi ai Gimnaziului Nr. 6 din centrul capitalei Bucovinei, Elena Nandriș, „primar de primă mărime în satele noastre românești”, după cum a sensibilizat prezența poetul Ilie T. Zegrea, împreună cu regizoarea Iulia Toderean, boinceanul Dumitru Fedoreac, membri ai Asociației „Convergențe Europene” din București, în frunte cu Sergiu Dan, consilier al senatorului Viorel Badea, Școala din Ropcea fiind reprezentată de talentata interpretă de cântece populare, profesoara Victoria Costinean, români de bună credință, împătimiți de Eminescu, din ținut și din Țară, la florilegiul omagial aducându-și prinosul Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți (președinte Ilie T. Zegrea), Societatea „Mihai Eminescu” (președinte Vasile Bâcu), Muzeul „Mihai Eminescu” (director Elena Vântu-Tărâțeanu), desigur, nu fără susținerea și sprijinul misiunii diplomatice române la Cernăuți. Menținând permanențele eminesciene, clipe majore le-a trăit, cu inima și sufletul mereu alături de durerile și bucuriile spiritualității românești din nordul Bucovinei, pe urcușul de lumină și căldură al astrului literaturii românești, Excelența Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuți, făcând o tangență cu situația politică critică din Ucraina și simbolul dăinuirii de dincolo de moarte prin Eminescu, a exprimat un profund mesaj de condoleanțe și susținere poporului ucrainean, adresate de ministrul român de externe, Titus Corlățean, familiilor victimelor evenimentelor tragice din estul Ucrainei și concluzionând importanța polivalentă a celui mai mare geniu pe care l-a zămislit vreodată românimea – Mihai Eminescu. „Eminescu este cea mai complexă personalitate a culturii naționale pentru umanitate. Eminescu e un sistem de valori românești de actualitate. Prin apropierea de spiritul românesc, Eminescu are capacitatea de a ne concilia și în prezent. El nu a murit, cum nu au murit Adevărul, Credința, Dreptatea, este veșnic”. Cu 125 de ani în urmă Mihai Eminescu a părăsit cele lumești, însă steaua lui se aprinde tot mai viu pe bolta spiritualității românești. Acțiuni de comemorare a Luceafărului au avut loc în acea zi de duminică pretutindeni unde există suflet de român cu dor de Luceferi. Atâta timp cât pe pământ va răsuna limba română, atâta timp va răsuna și versul lui Eminescu, a conchis Ilie T. Zegrea, citându-l pe Mircea Eliade. „Eminescu s-a lipit pe trupul Patriei noastre istorice – România – ca o iederă, a crescut pe trunchiul patriotismului ce urcă spre înalturi”, a afirmat moderatorul manifestării. În virtutea faptului că Templul sufletului nostru românesc, unde învățăcelul Mihăiță Eminovici își petrecea nopțile albe în lectură asupra cărților din impunătoarea bibliotecă a ilustrului său mentor Aron Pumnul, are de peste 20 de ani directoare, care prin osârdie a adunat pentru păstrare peste 3 mii de exponate, Casa încă n-a fost reparată, iar Muzeul „M. Eminescu” – inaugurat. Exprimându-și regretul, dna directoare Elena Vântu-Tărâțeanu a specificat: „Îmi pare rău că ușile Muzeului «M. Eminescu» nu pot fi încă deschise. Adevărul e că cele 3 mii de grivne, adunate de la donatori, sunt insuficiente pentru o reparație capitală a Casei lui Aron Pumnul, ce se ruinează pe zi ce trece, dar sperăm că se vor găsi oameni generoși și ne vom vedea visul realizat”. Considerată Mecca românilor, clădirea deteriorată a Casei iubitului dascăl al Poetului poate fi salvată doar cu ajutorul Providenței prin susținerea celor cu adevărată inimă română. Or, dna Eleonora Moldovan ne-a adus și bucuria discuției inițiale cu primarul Cernăuțiului privind negocierile acordării de către Statul Român a unui ajutor material pentru renovarea Casei lui Aron Pumnul și posibila inaugurare în viitorul apropiat a Muzeului „Mihai Eminescu”. Cu aceeași sacralitate dumnezeiască ce îi definește în stilul transcendenței poezia, revelația că suntem poate mai fericiți decât toți românii din Țară, fiindcă venim de două ori pe an… și când ne este dor de Eminescu, în locul acesta sfânt cu însemnele pașilor Poetului, ne-a adus-o scriitorul și traducătorul Mircea Lutic: „Printr-un consemn al proniei cerești, anul acesta, ziua comemorării marelui nostru Poet și Martir Național, Mihai Eminescu, coincide cu o importantă sărbătoare de mare vibrație creștină – Duminica tuturor Sfinților, Eminescu fiind simbolul Duminicii veșnice a Națiunii, unicul din Sfinții noștri naționali, care astăzi e sărbătorit cu toți sfinții creștinătății. Precum duminica sosește cu o perioadă de odihnă, liniște și pace, astfel în familia Eminovici a venit pe lume al 7-lea copil – Mihăiță. Mihai Eminescu nu e doar un simbol național, ci și un stâlp al moralității noastre naționale”. Efervescența emoțiilor ne-au împărtășit-o, ca vecini și prieteni buni, ca niciodată până acum, mai mulți ucraineni, printre care poeta Tamara Severniuk, Vasyl Dovghyi, președintele Organizației Regionale a Uniunii Scriitorilor din Ucraina, înaripându-ne gândurile și speranțele că, prin durerile ce ne unesc sufletește și ne înalță ca neam, vom fi auziți, înțeleși și respectați și de noua conducere, ne vom făuri împreună viitorul democratic european, pe care ni-l dorim alături de Patria noastră istorică în Uniunea Europeană. Cu romanțe răscolitoare pe versurile Poetului ne-a răvășit visele corul „Dragoș Vodă”. Aducându-ne revelația culminantă a omagierii celor 125 de ani de veșnicie eminesciană, artistul fotograf, Vasile Paladean, „un mag al artei fotografice”, după cum l-a numit Mircea Lutic, care i-a dedicat poezia „Coborâtoare din sublim”, interiorizând expresia faustiană: „Oprește-te, clipă! Ești atât de frumoasă!”, ca pe o „frumoasă brățară de aur și ca pe o sublimă chemare a ființei”, prin vernisarea, la sediul Societății „M. Eminescu”, a impresionantei expoziții „Pe urmele lui Eminescu la Cernăuți”, ne-a însoțit printr-un periplu pe locurile pe unde și-a purtat pașii și dorul juvenilul învățăcel. Excelența Sa, dna Eleonora Moldovan, exprimându-și frumosul gând ca aceste repere fotografice semnificative ce înveșnicesc prezența Poetului la Cernăuți să devină o expoziție permanentă, l-a numit fotograful timpului, artistul care reunește imaginea cu adevăratele trăiri și aprecieri ale celui ce s-a înălțat deasupra tuturor geniilor. Profesorul Octavian Voronca s-a referit la organizarea, pe memorabilele locuri eminesciene, a unor acțiuni culturale, iar Gheorghe Onofreiciuc ne-a prezentat un „colțișor” din inima muzeului personal, consacrat Marelui Poet, sensibilizând prin el adevărul că Eminescu este Sfântul care ne ocrotește și ne înveșnicește duminicile vieții, e reperul ce ne zidește dăinuirea. Inspirat s-a dovedit și recitalul poetic ce s-a desfășurat la Gimnaziul Nr. 6 din Cernăuți, unde, vocile tinerilor și cea a îndrăgitului interpret Gheorghe Posteucă au oprit clipa pe aripi de vers și cântec răscolitor, sub nimbul eminescian vegetator plutind unduirile: Oprește-te, clipă! Ești atât de frumoasă!… cu Eminescu. FELICIA NICHITA-TOMA, „Zorile Bucovinei”