Carte de zidire sufletească

VIII. Băieții și fetele

 

5. Educația gustului O educație a gustului nu este nicăieri mai necesară și mai hotărâtoare decât în domeniul despre care e vorba. Și aceasta, spre a scăpa de influența părerilor preconcepute și a confuziei la care este adeseori expusă judecata bărbatului asupra femeii. Este oare o priveliște mai ridicolă decât un bărbat care se înflăcărează serios, cu întreaga lui ființă și cu întreaga conștiință de sine a intelectului său, numai datorită farmecului exterior al unei femei, care se înșală singur asupra pustiului sufletesc al celei alese și preîntâmpină cu un aer important și cu un zel nelalocul lui întrebări și dorințe pornite numai din cochetărie și deșertăciune? Nu vedem și intelectuali de valoare care nu s-au educat și nu s-au disciplinat în această privință, căzând adesea în acele rătăciri pe care Mefisto le caracterizează astfel față de Faust: Pe tine și-o fetișcană te duce de nas. De aceea, o educație temeinică a gustului în această privință nu este un lucru așa de simplu. Orbirea și nesiguranța judecății în privința celuilalt sex intervin atunci când nu ești îndrumat serios asupra celor pure și nepieritoare, ci te iei, în taină și cam cu rușine, după aparențe și, cu toată mărturisirea unei credințe înalte în cazuri concrete, totuși atribui o valoare hotărâtoare lucrurilor exterioare, sau, dacă nu, le faci cu ochiul pe furiș. Cum ar fi însă acești oameni în stare să recunoască în alții partea cea bună? Și chiar dacă ar putea-o recunoaște, nu s-ar teme de pedeapsa pe care simpla prezență a unui suflet curat o flutură deasupra oricărei goliciuni și falsități? Toți cei care se depărtează de lucrurile neprihănite, oricât de tainic, se trădează foarte repede în alegerea lor față de sexul celălalt și sunt atunci aspru pedepsiți prin înjosirea și pustiul ce aduce cu sine orice legământ cu prihana. De aceea, nu arareori, un bărbat nehotărât și care nu s-a dezbrăcat de cultul superficialității, este pedepsit de o femeie superficială care, potrivit alegerii lui tainice, trebuia să-i fie ursita. Aceasta n-ar fi câștigat niciodată putere asupră-i, dacă el și-ar fi făcut educația în vederea unei hotărâri depline între adevăr și minciună, aparență și realitate, vreme și veșnicie. Toate cele de mai sus nu înseamnă că nu există și greșeli lipsite de orice vină. Dar nici pe departe așa de multe pe cât se crede: căci cu cât e cineva mai hotărât și mai nezdruncinat pornit spre neprihană, cu atât mai fin și mai limpede va sesiza falsitatea și superficialitatea, chiar fără o cunoaștere mai deosebită a oamenilor. O educație de sine prevăzătoare poate în orice caz să asigure siguranța gustului și judecății în acest domeniu. Mai întâi, ne dăm foarte limpede seama de ceea ce are preț în viață; apoi, ne ascuțim ochiul pentru semnele exterioare ale vieții lăuntrice și devenim mai atenți la graiul convingător al lucrurilor mici și al momentelor de nesupraveghere din viața semenilor noștri. Depinde de educația de sine să ne constrângem și să ne stăpânim față de orice capitulare pripită și trădătoare a ochilor, a graiului și a întregii noastre ținute, de impresiile ce ne vin de la sexul celălalt. Aceasta este însă prima apărare, și cea mai superficială, împotriva puterii covârșitoare a nurilor. Pavăza cea mai sigură față de orice amăgire este următoarea: să te dezbari înăuntrul tău de orice slăbiciune pentru jocul înșelător al aparențelor exterioare și al farmecelor pieritoare. Cine nu are puterea necesară pentru această prefacere de sine și tăria pentru atare hotărâre va suferi urmările. Nimeni nu-i poate veni în ajutor. (Va urma)