Episcopul vicar Gerasim Putneanul, 90 de ani de la naștere și 10 ani de la trecerea la cele veșnice

Pregătirea culturală, evlavia și buna comunicare cu enoriașii, dar și întâlnirile și convorbirile noastre, fie la Colegiul Național „E. Hurmuzachi”, fie la sediul de la Mănăstirea Bogdana, mă îndeamnă să evoc, cu respectul cuvenit, personalitatea episcopului vicar Gherasim Putneanul, acum când ar fi aniversat 90 de ani de la naștere.

 

S-a născut la 30 mai 1924, la Bogdănești, și, după cursurile generale și liceale, în anul1945, a intrat la Mănăstirea Neamț, unde în anul următor devine ierodiacon și apoi ieromonah. Între anii 1949-1953, Gherasim Putneanul a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, iar între anii 1953-1957 a continuat studiile la Institutul Teologic București. După absolvirea studiilor superioare, a fost numit egumen la Mănăstirea Neamț și apoi, tot aici, profesor la Seminarul Teologic. În perioada 1962-1977 a fost stareț la Mănăstirea Putna. Aici s-a îngrijit de amenajarea muzeului, de unele lucrări de restaurare și de administrarea importantei averi monahale de la Putna. În anul 1976 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Ardealului și a primit numele de Hunedoreanul, iar în anul 1985 a fost transferat la Episcopia Buzăului, cu noul nume de Vrânceanul. În anul 1992 devine episcop la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cu titlul de Putneanul, având sediul la Rădăuți. La rugămintea noastră, episcopul vicar Gherasim Putneanul venea la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” la deschiderea noului an școlar sau la alte manifestări culturale, dar și la întrunirile inițiate și organizate de Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, al cărei membru a fost, inclusiv în Consiliul Director al Societății. S-a stins din viață la 6 decembrie 2004 și este înmormântat la Mănăstirea Cămârzani. Volume publicate: Catalogarea manuscriselor românești din Biblioteca Mănăstirii Secu, 1994; În duhul evlaviei ortodoxe, 1999; Cuvinte și tâlcuri arhierești, 1999; Mierea din drumul pelinului (împreună cu dr. Constantin Hrehor), 2000; Iarba din roua amurgului – alte convorbiri de seară, 2001; Precizări tipiconale (împreună cu dr. Constantin Hrehor), Suceava, 2002; Tămâie și exil – dialoguri despre pribegia fraților (împreună cu dr. Constantin Hrehor), 2003. „Viața unui pământean ales, PS Episcop Gherasim Cucoșel Putneanul, s-a învârtit pe drumul pelinului și a ajuns la timpul amurgului, vremea când te întorci pe cărările străbătute și cauți a vedea ce-ai lăsat în urmă. A fost pentru Preasfinția Sa, un om plecat de jos, din prea umila, dar și atât de nobila lume țărănească, o râvnă de albină ce nu ostoiește să culeagă mierea sortită altora spre dedulcire. PS Gherasim a rămas toată viața cu darul simplității și cuviinței, cu o sinceritate ce este sigiliul personalității sale”, scrie Grigore Ilisei.