Contra ridurilor

Încă nu s-au așezat bine informațiile de după europarlamentare, abia dacă au început a se mistui rezultatele, cu încetul – în abdomenul politicii, cel cu multe și felurite conducte, se petrec deja mișcări zgomotoase, regrupări și dezbinări –, iar probabil acesta-i proces de durată, lung cel puțin până la… prezidențiale. Pe prima pagină (electronică) a uneia dintre cele mai importante agenții naționale de știri, ieri se indicau că ar fi (fost…) cele mai comentate articole cel despre rezultatele parțiale anunțate de BEC la începutul săptămânii, altul despre anunțul demisiei lui K. Johannis din fruntea PNL, apoi unul despre cutremurul de acum o săptămână din Grecia.

 

E de înțeles că doar cei foarte interesați s-au implicat, au adăugat, au pălăvrăgit, (și-)au dat cu presupusul. Dar cea mai citită știre (chit că – încă? – necomentată suficient) era despre o cremă foarte ieftină, de găsit la supermarket, cică „cea mai eficientă” împotriva ridurilor. Nici măcar nu se zice că s-ar găsi și la noi, însă e de crezut că, după atâta interes pentru ea, de mâine-poimâine va fi deja pe rafturi. Și s-ar putea înțelege că românii vor fi având destule riduri (de la ani, de la felurite expresii faciale, poate tocmai de la încruntări) pe care le doresc estompate grabnic și cu puține parale. Pare-mi-se că ceea ce n-au priceput încă politicienii e că țara n-are nevoie de grija și de eforturile lor, de alianțele și de certurile lor, ci pur și simplu de ceva unsoare de acoperit încrețiturile epidermei, cele de la coada ochiului și de la colțul gurii. De ce atâta deranj, de ce atâta zbatere? „Lasă pielea netedă, cu o senzație agreabilă”! Iar lumea e fericită…