Intrarea trupelor române în Bucovina (3)

– miercuri, 6 noiembrie 1918 –
 

Mulțumind cu aleasă recunoștință redacției ziarului „Crai nou” din Suceava pentru generoasa găzduire a celor două precedente părți din amintirile maiorului Anton Ionescu și comentariile subsemnatului, mă simt îndatorat cititorilor de a oferi și urmarea, pentru o mai limpede înțelegere a faptelor care au pus temei Unirii Bucovinei cu Regatul România. (I. F.) Așadar, mai întâi urmarea din textul maiorului Anton Ionescu, tipărit în 1935: „Dar plutonul înainta, intram în orașul Suceava. Era încă întuneric, armele încărcate. Nu știu ce m-a predominat căci am dat ordin să cânte Pe-al nostru steag. Soldații voinici, piepturi tare, glasul lor răsuna puternic în liniștea între zidurile caselor ce străjuiau ulițele Sucevei. Dacă împrejurările mi-ar fi permis aș fi putut, însemnând fiecare casă, să știu precis de ce sentimente erau animați locuitorii lor, treziți din somn și deschizând fereastra, ai noștri ne petreceau cu privirile în lacrămi de bucurie, iar ceilalți trânteau nervos ferestrele, retrăgându-se după perdele. Prima grijă mi-a fost să pun stăpânire pe oficiul telegrafo-telefonic și apoi pe compania de jandarmi. Căpitanului Kucinschi, comandantului jandarmilor, i-am ridicat telefonul, l-am dezarmat, lăsându-l de altfel liber, dar punându-i în vedere că nu mai are nici o calitate. Cu aceste măsuri de ordine, cu un număr de patrule în oraș și restul plutonului instalat în piațeta din fața Primăriei Suceava, pe al cărei turn arborasem drapelul românesc, mă prezint primarului orașului, venerabilul prof. Eusebie Popovici, deputat în dieta bucovineană. Știa că vom intra și ne aștepta cu nerăbdare, dar și înfrigurare să nu ni se întâmple ceva rău. Îi citesc „ordonanța”. Vrea să rectifice ceva, renunță, ba corectează data de 24 Oct., cu 6 Noembrie st. n., o trimite la tipografie și-n curând mi se aduce tipărită în câteva sute de exemplare, care sunt afișate pe străzi și la autorități. Iau diferite măsuri de ordine, fiind informat că s-ar intenționa atacarea grănicerilor, întrucât numărul lor era prea redus. Spre orele 9 sosește și plutonul Bunești, iar după încă o jumătate de oră și cel de la Verești. Numărul nostru se îngroșa, dușmanii văd că nu mai este o glumă. Acei care altădată nu mai mult își permiteau să vocifereze când veneam pe la Suceava „România Mare, mămăligă n-are”, își frângeau mâinile și-i mușcau buzele. Intensific paza în oraș. Raportez comandamentelor. Înspre seară sunt informat că grănicerii de la Cornu Luncii, de sub comanda maiorului Tomescu Gheorghe, au trecut și ei în Bucovina, ocupând noaptea târziu, Vatra Dornei și Câmpulung. A doua zi, 25 Octombrie 1918 sunt chemat la telefon de Cernăuți și sunt rugat să aștept în gara Ițcani la 26 Octombrie (8 Noiembrie), ora 11, pe comisarul Moldovei de Sus, răposatul Aurel Onciul. Tot în aceeași zi am o convorbire tot cu Cernăuții, de data aceasta cu dl Nicu Flondor, care mă pune în cunoștință despre formarea Consiliului Național în frunte cu Iancu Flondor și trădarea lui Aurel Onciul, și-mi cere să fac tot posibilul să nu se mai întoarcă Aurel Onciul la Cernăuți. Prefectul Dorohoiului sosește în localitate, culege informațiuni și discută alipirea. Se preconiza de bucovinenii marcanți o alipire necondiționată. N-au reușit. Nici nu se putea. Trebuie totuși să recunosc că parte din temerile lor s-au adeverit. Cartierul diviziei a 8-a se mutase la Burdujeni în ajunul Sf. Dumitru, fără altă trupă decât o secție de motocicliști, un post T.F.F. și statul major. Trupa aștepta ordine în garnizoanele lor: Botoșani, Dorohoi și Fălticeni. În dimineața zile de 26 Octombrie 1918 m-am prezentat dlui general Zadik, raportându-i de întrevederea la care eram angajat, pentru ora 11, punându-l în cunoștință de formarea consiliului național al Bucovinei, compus din 50 de persoane, în cap cu Iancu Flondor, de stăruința d-lui Nicu Flondor, cum și de părerile notabilităților de la Suceava: Eusebie Popovici, dr. Teofil Lupu, Gh. Sârbu, pr. Tarangul etc., rugându-l că, întrucât d-sa se află în localitate, să primească d-sa pe dl Aurel Onciul. Trebuie știut că răposatul Aurel Onciul era în dieta imperială austriacă, un mare cunoscător în ale finanțelor și un mare elector, se bucura de un curaj mare, de o logică impecabilă și de un mare talent oratoric. Avusesem ocazia să-l cunosc încă din Mai sau Iunie 1918, când trecea spre Iași, având după cât știu o misiune din partea guvernului austriac pe lângă guvernul Marghiloman. Era unul din promotorii ideii de încorporarea României sub sceptrul Habsburgic, susținând că numai astfel vede unirea românilor. Se va vedea mai jos că și în susținerile ce le-a prezentat la 26 octombrie 1918 sufletul îi era otrăvit. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: