Tațiana Vlad Guga „o scriitoare a Bucovinei (…) a cărei viață a fost un adevărat calvar”

Nu cu mult timp în urmă, la Biserica monument „Nașterea Maicii Domnului” Suceava, prin Fundația „In Memoriam”, s-a mai consumat un eveniment cultural important: lansarea cărților „De la calvar la Altar” și „Fugiți de urgia bolșevică”, volume memorialistice semnate de nonagenara Tațiana Vlad Guga, venită special de la Vatra Dornei unde s-a stabilit de ceva vreme.

 

Gazda manifestării, pr. paroh Viorel Ioan Vârlan, el însuși dornean de origine, după cum a mărturisit celor prezenți, a specificat că l-a avut ca profesor de geografie pe soțul doamnei Tațiana, dar că l-a cunoscut și pe fratele acesteia, preotul Mircea Vlad, care „Avea o duioșie specială, iar mai târziu am descoperit că a făcut detenție politică pe nedrept; după 1990 am aflat ce s-a întâmplat de fapt în temnița roșie. Alături și de preoții Mihuț, Matei, pe care îi pomenesc tot timpul la Sfânta Liturghie, părintele Mircea Vlad, ca și ei sunt repere morale în cetate, modele pentru mine care, de când mă știu, am fost în Altarul Bisericii”. Părintele paroh a numit aceste manifestări culturale ca fiind „o recuperare a memoriei colective”. Despre autoare și cărți a vorbit pe larg prof. univ. dr. Mihai Iacobescu de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, cel care a și prefațat volumele, numind-o pe Tațiana Vlad Guga „o scriitoare a Bucovinei care, la 90 de ani, are deja 11 cărți publicate, a cărei viață a fost un adevărat calvar – descris în cărțile sale – născută în familia preotului Constantin Vlad, la Bălăceana, copilărește la Iordănești, care a rămas dincolo, peste Prut, a apucat cele două refugii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial… Pe fratele doamnei, părintele Mircea Vlad, l-am cunoscut în prima mea vacanță studențească. Avea pe atunci 36 de ani, era un om vesel și nici nu bănuiam ce dramă se ascunde în sufletul său. La Cernăuți l-a avut ca asistent universitar pe marele istoric Ilie Grămadă, pe care eu însumi l-am avut mai târziu profesor universitar. Cărțile doamnei Tațiana Vlad Guga poartă pecetea unei exprimări caracterizate prin simplitate, harul de povestitor exprimând durerea ascunsă a omului dezrădăcinat de Iordăneștii copilăriei”. Tot universitarul sucevean a mai subliniat că autoarea este absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, ultima promoție – refugiată la Suceava după ocupația sovietică și care a funcționat în sediul actualului CN „Ștefan cel Mare” – și ulterior a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Dna Tațiana Vlad Guga a numit Suceava „cetatea copilăriei mele”, spunând că a trăit pe str. Samoil Isopescu, în casa bunicilor săi dinspre mamă, de la bunica sa, nemțoaică, învățând limba germană pe care o stăpânește la perfecție, ca și franceza, de altfel. Tațiana Vlad Guga a reamintit celor prezenți la lansare că fratele ei, preotul Mircea Vlad, a fost pomenit de un sobor de preoți în satul Sasca Mică, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la strămutarea sa la cele veșnice, conferindu-i-se cu acest prilej, la începutul lunii aprilie a.c., titlul Cetățean de onoare post-mortem. Sfinția sa slujise în Altarul Bisericii parohiale din sat timp de 22 de ani. Despre drama temniței comuniste a vorbit și celălalt invitat, monahul Valerian din localitatea gălățeană Corod, un alt fiu al temniței, de la care am reținut că opresorii comuniști s-au văzut nevoiți să dea decretul de eliberare din 1964, căci „întorcându-ne în temniță am fi dărâmat sistemul comunist”. Despre acei ani grei a vorbit și nonagenarul preot slujitor Laurențiu Milici, decanul de vârstă al preoților slujitori de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, care i-a cunoscut îndeaproape pe unii dintre mărturisitorii lui Hristos în temnița roșie.