Fluturaș de iepuraș

Despre încă tânăra doamnă s-ar putea zice că are suficientă experiență. Cel puțin cea de a-și fi îngropat multe dintre speranțele prostești-juvenile și de a-și ști de lungul nasului, adicătelea scurt, scurtuț. Cât despre cea numită profesională, deși crede că-și face treburile cu pricepere (altfel, înțelegem, recunoscută de colegii pălmași, dar cam străină șefilor în perpetuă tranziție, schimbați și ei, bieții, înainte de a se învechi un pic și de a pricepe ce se întâmplă în preajmă), până și asociația profesională de care în mod obligatoriu trebuie să țină i-a cam contestat-o.

 

În sensul că, luată cândva la un soi de evaluare, și chiar abținându-se ea „să dea din casă”, o reprezentantă (pedantă) a asociației aceleia i-a spus de la obraz că dumneaei, angajata statului, lucrează în condiții sub demnitatea sa (…profesională). Dar încă tânăra doamnă e pacientă, fiindcă știe că dacă și-ar susține demnitatea aceea riscă să ajungă să o prețuiască în stradă, cu o deplină libertate de șomeră un pic indemnizată, apoi nici atât. Și fiindcă încă tânăra ș.a.m.d., din experiență, pricepe că întoarcerea vreunui spor e improbabilă sau că o avansare în treaptă e cu mare dichis (vorbă atât publicitară, cât și strict administrativă), a așteptat ea momentul în care să câștige măcar în vechime 15 ani fix. Prilej să constate sumar, cu toată înțelegerea, că, deh, n-o mai fi fiind chiar încă foarte tânără, dar va fi, totuși, recompensată cel puțin la număr de ani. Și aflu că tocmai înainte de iepuraș i s-a înscris majorarea pe fluturaș! După ce s-a calculat, s-a bifat și s-a tras linie de însumat, s-a găsit câștigată cu exact 2,8 lei. La o așa victorie, poate că ar fi trebuit s-o apuce jalea! Dar fiindcă vă e clar că doamna are suficientă experiență, a decis că-i perfect câtă vreme bănuții i s-au dat și nu i s-au luat… Vorba ceea: un câștig mic nu-i pierdere mare!