Transnistria, un fruct otrăvit

 

Scurt istoric Anul 1918 este anul reîntregirii teritoriale a României Mari, visul milenar al românilor dintre Nistru și Tisa, același vis eminescian care a răzbătut din poezia „Doina” „De la Nistru pân’ la Tisa”. Revenirea Basarabiei la trupul Țării Mame a însemnat nu numai Unirea, dar și nerecunoașterea de către URSS, timp de 20 de ani, a alipirii Basarabiei la România. Marea minciună a lui Lenin, independența țărilor din fostul Imperiu Țarist, nu a fost decât o nadă pentru calmarea spiritelor țărilor europene. În anul 1924 se înființează Republica Socialistă Sovietică Autonomă Transnistreană Moldovenească, cu capitala la Balta și apoi la Tiraspol. La înființarea republicii exista o anumită independență a vorbitorilor de limbă română. În anul 1930 se mai folosea încă alfabetul latin în Transnistria. Poeții de limbă română din Transnistria au plătit cu viața curajul de a-și păstra scrisul latin în anii de ocupație sovietică. De reamintit faptul că, în anul 1918, ucrainenii au dorit anexarea Basarabiei și doar prezența militarilor români i-a făcut să renunțe la dorința de anexare. Anul 1944 a însemnat reocuparea pământurilor dintre Nistru și Prut de către Armata Sovietică, urmat de calvarul românilor basarabeni, care au fost trimiși în gulagul siberian, unde au pierit cu sutele de mii, după care a urmat și foametea din anii 1947-1948 declanșată de Stalin, căreia i-au căzut victime alte sute de mii de români. Obținerea Independenței Republicii Moldova în august 1991, creează o barieră între Moscova și Chișinău. Anul 1992 este anul declanșării războiului de pe malurile Nistrului, război declanșat de către Kremlin pentru păstrarea teritoriului transnistrean. De ani buni, Transnistria vrea o ruptură totală de Republica Moldova. În anul 2007, populația de origine rusă și filorusă a făcut un referendum pentru alipirea ei la Federația Rusă. În ziua de 15 aprilie 2014 Sovietul Suprem de la Tiraspol cere alipirea la Federația Rusă. Evoluția prezentă Transnistria, începând cu anul 1990 a devenit un punct sensibil, un focar de război, o bază militară rusească. Odată cu evenimentele din Ucraina, transnistrienii doresc reaprinderea conflictului dintre Tiraspol și Chișinău. Se știe că o parte a teritoriului transnistrean este și pe teritoriul Republicii Moldova și aici avem în vedere orașul Tighina (Bender), unde Ștefan cel Mare a ridicat o cetate de apărare împotriva năvălitorilor, iar Armata a XIV-a a transformat-o într-un depozit de armament. Mai mult, au legat Tiraspolul de Tighina prin linii de tramvai și de troleibuze. Nu este niciun secret că rușii lasă la latitudinea transnistrienilor menținerea stării conflictuale pentru a interveni în caz de nevoie. Cererea Transnistriei de a fi independentă are ca scop final alipirea la Federația Rusă. Dorința de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană este o problemă vitală, mai ales că situația conflictuală din Ucraina poate grăbi integrarea Chișinăului în Uniunea Europeană. Nu cunoaștem cum se va realiza această integrare, deoarece există o parte a teritoriului moldovenesc, și am amintit aici Tighina și localitățile din apropiere, care sunt ale Tiraspolului. Se știe că populația majoritară este cea de origine ucraineană și rusă. Români au mai rămas cam 10%, fiind supuși persecuțiilor așa cum s-a întâmplat cu directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, Ion Iovceov. Situația prezentă este sensibilă , acum când Federația Rusă dorește să revină între hotarele fostului imperiu sovietic. Regretatul poet Grigore Vieru, ca și mulți alți observatori politici dintre Prut și Nistru, spunea că Transnistria este un pietroi legat de gâtul Moldovei. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană ar trebui să se înfăptuiască cât mai repede posibil pentru a salva liniștea de la granițele estice și sud-estice ale acesteia. Țara noastră, cu cei 400 de km de graniță cu Ucraina și Republica Moldova, are un rol hotărâtor în menținerea păcii. România nu este amenințată, deoarece ea face parte integrantă din Uniunea Europeană și NATO. Partea grea a situației o reprezintă Republica Moldova, pentru care Bucureștiul trebuie să facă eforturi diplomatice pentru integrarea acesteia în Uniunea Europeană.