Zeci de oameni, fiecare cu amintiri dragi, aspre, calde, contradictorii, despre cel dus, coroane multe, mulțumiri nerostite, reproșuri, regrete, ofuri multe, întrebări la fel multe care vor rămâne fără răspuns. S-a dus omul, din vina lui, a noastră, a sorții?, la 45 de ani. Nedrept? Dumnezeu știe… Au venit să aducă un ultim salut și să aprindă o lumânare celui plecat prefectul Florin Sinescu, primarul Sucevei Ion Lungu, subprefectul Atanasie Nistor și vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, Ilie Niță, oameni a căror carieră administrativă și politică s-a împletit cu scrisul, acțiunile și înverșunările celui plecat. Noi, „craii noi” am fost acolo… Îl știm, îl certăm, îl iubim, îl regretăm și l-am vrea înapoi. Apoi, mai era acolo o coroană și un gând de apreciere din partea unor magistrați și procurori suceveni cu care Mugur a colaborat și al căror purtător de dreptate a fost, pentru că i-a înțeles și susținut ca știutor de legi și de bun-simț ce a fost. Apoi mai era o coroană și încă un gând din partea ziarelor presupus concurente, colegi care n-au putut niciodată să-i nege talentul, clarviziunea și puterea de cuprindere a importantului de consemnat în ziare sau a nimicului care nu merita atenție. Cortegiul mortuar al ziaristului a plecat de la Casa mortuară, acolo unde a fost depus în ultimele trei zile, spre Biserica Sfânta Înviere, pentru ultima slujbă religioasă și un ultim rămas bun. Sus, la „Pacea”, în cimitirul nou, Mugur va odihni probabil în pace. Ne rugăm Domnului pentru liniștea sufletului său!
Mugur Geu, colegul nostru, cel scris în acte drept Mugurel Gheorghe Gagiu, a fost condus ieri pe ultimul drum, de zeci și zeci de oameni, aceiași cu care el s-a însoțit în timpul prea scurtei și condensatei lui vieți. Au venit toți, alături de numeroasa familie a lui Mugur, să plece un gând pentru prietenul sau amicul, pentru colegul sau pentru simpla cunoștința găsită cândva la o încrucișare de drumuri. Au venit mai degrabă pentru minunatul ziarist întâmplător și incomod, dar important din vița lor, care le-a ieșit măcar o dată în cale. Bun sau rău, Mugur a însemnat ceva pentru fiecare. Scriind, trăind, chiar și la un pahar, Mugur a ajutat, dar niciunde și pe nimeni nu a nenorocit, pentru că orice ar fi scris sau făcut Mugur avea un prag, cel al rațiunii. Îi plângea pe proști și punea distanță între el și răutate. Nu a servit pe nimeni… Și-a servit doar eul… modest, flămând de bucurii și poate de nimeni înțeles.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!





























Comentarii