Scandal între palate

Nu-i frumos, dar, când se întâmplă ca cei ai unei case să se certe, e bine să rămână între pereții lor; până se împacă, până se lămuresc ei înșiși ce-i supără de fapt. Când unul sau altul ies (la bloc…) pe casa scării să strige, devine o chestiune cu aspect public. Toată lumea prinde a ști câte ceva, unii se simt îndatorați să ia partea unuia sau altuia, iar alții, deranjați de zgomote, nu pregetă a solicita, după așa o tulburare, reinstaurarea ordinii și liniștii publice. Cam așa se mai întâmplă și în cazul unor dispute între vecini… Iar de câteva zile e scandal între palate!

 

Nu-i prea simțim pe președinte și premier (sau invers) ca fiind din aceeași familie, dar pe undeva ar trebui să fie, adică dintre primii care să vegheze asupra „liniștii” noastre. Că se ceartă, aproape că înțelegem, în contextul știut, dar că ies pe casa scării dând voce unor acuzații care ar putea fi dintre cele mai serioase ar fi mai greu de înțeles. Cu atât mai dificil de deslușit cu cât domniile lor, despre care s-ar crede că au în brațe tot felul de frâie ale informațiilor și puterilor, nu le probează. Cu atât mai vinovați par a fi cu cât ne lasă a crede că, până acum, vor fi tăinuit ceea ce știau unul despre altul și că doar acum, că li s-au acutizat tensiunile, dau pe goarnă ce și cum. Context în care „primii oameni ai țării” se degradează singuri, la nivelul unor oarecari vecini de curte sau de apartament ce se ceartă de la copacul prea umbros ori de la o țeavă ce se scurge în pereți. Atât doar că, inclusiv prin voia noastră ajunși vecini, badea Traian și nea Victor, zis și Viorel, inclusiv pe seama noastră, fac zgomot pe palier și pe uliță. Cine cheamă ordinea publică?!