Definiția

„Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor, tărie de caracter, temeritate, bărbăție”. Aceasta este, după DEX, definiția curajului, cu specificarea (dacă evidența textului nu-i suficientă) că, printr-o „tradiție” să spunem, ar fi vorba și de o calitate atribuită (cu precădere?) masculinului. O altă definiție (dar să nu înțelegem că opusă) a dat termenului, de curând, Ambasada SUA la București.

 

Care a premiat „femei curajoase” din România. Curajoase dintr-o perspectivă strict americană, s-ar putea spune, însă de natură să ne interogăm asupra sensului acestei calități în lumea de astăzi, ca și asupra conturului altor valori aflate în evaluarea puternicilor lumii. Așadar, premiantele românce sunt Codruța Kovesi („curaj extraordinar, luptând împotriva infracționalității și corupției”), Lya Benjamin (pentru dezvăluirile privind „Holocaustul din România”), Ana Blandiana (poetă și dizidentă), Ondine Gherguț (reporter de investigații la „România liberă”), Viorica Marincaș (comisar-șef, prima femeie șef de IȘJ), Felicia Ienculescu (fondatoarea Greeninitiative). Dacă pe unele dintre premiante nu le știm, desigur este o lipsă a noastră; dacă sunt astfel valorizate de SUA și apropiații lor, e clar că sunt foarte semnificante. Așadar, să medităm asupra semnificațiilor!