Ofensiva liberală

A curs și încă mai curge multă cerneală după dezmembrarea USL, dar ne-am fi așteptat ca evenimentul să trezească din orbire partidele și coalițiile noastre pentru a renunța la războaie fără miză și a-și întoarce fața către cetățean.

 

Din păcate, nici vorbă de concentrare asupra politicilor publice. Ieșirea liberalilor din USL a fost catalogată ca greșeală și slăbiciune, ca renunțare la proiectul de demantelare a regimului Băsescu, iar foștii aliați au întors subit armele împotriva lui Crin Antonescu și a PNL, trecând în plan secund obiectivele inițiale. Toți contra tuturora Nici PDL, PMP… nu s-au comportat altfel. După euforia spargerii USL, s-au aliniat social-democraților în ofensiva asupra lui Antonescu și a liberalilor, acum colegi de opoziție. Căci PNL a devenit peste noapte dușmanul comun, răul cel mai mare al politicii românești. Firește, nu este pentru prima oară când Opoziția nu-și poate stabili inamicul comun. Și asta în condițiile în care orice politician născut, nu făcut, și-a dat seama de ce liberalii n-au mai putut rămâne alături de coaliția de guvernământ: supuși mereu constrângerilor și presiunilor din partea liderilor PSD, pierzând zilnic câte ceva din paritatea funcțiilor și a domeniilor atribuite de la început, dar mai ales simțind oportunitatea de creștere pe culoarul opoziției, liberalii și-au luat viața în propriile mâini. Cum înflorește oportunismul Nu au știut Călin Popescu-Tăriceanu, Radu Stroe, Sorin Ilieșiu… de ce a abandonat PNL proiectul USL și nu au fost de acord cu noua viziune a liderului Antonescu? E greu de crezut, iar moralmente e și mai greu de acceptat. De aceea altă explicație a gestului lor de a continua alături de PSD vechiul proiect nu poate fi decât oportunismul: au simțit că le-a venit momentul să acceadă la niște sinecure, chiar dacă o fac împotriva unor principii afirmate răspicat de-a lungul timpului. N-au avut nicio remușcare să-și lovească propriul partid care le-a acordat girul de atâtea ori. Nu au știut Victor Ponta și ceilalți lideri ai coaliției de guvernământ cu tot cu UDMR de ce liberalii sunt nevoiți să-și urmeze calea proprie? Nici vorbă. Însă percepția bazinului electoral de stânga trebuia să coincidă cu dorințele PSD. Știau bine că spargerea USL va despărți apele între stânga și dreapta, dar, pentru a nu deveni cea mai redutabilă forță pe dreapta, era nevoie ca liberalii să fie scoși vinovați, inclusiv de insuccesele guvernării. De aceea li s-au dresat procese de intenție: trădare, asociere cu dușmanul Băsescu, oportunism… Ținta săgeților otrăvite Cu toate acestea, liberalii înșiși în frunte cu liderul lor consideră actualmente că se află într-o poziție avantajoasă: se pot afirma ca un puternic element de coagulare a dreptei politice românești, așa firavă cum este ea, sunt liberi de contractul păgubos și stânjenitor cu USD, dar și liberi de orice înțelegeri cu membrii actualei Opoziții… Prin aceasta, PNL se plasează în centrul bătăliei electorale, fără ingerința vreunor constrângeri și obligații. Faptul că au devenit ținta atacurilor celorlalți competitori sugerează că ei sunt percepuți ca principal pericol, dar ne ajută și să înțelegem corect campania de presă, sondajele de opinie care-i plasează pe Crin Antonescu în coada listei prezidențiabililor și pe liberali la un sfert din urieșenia PSD. Să-i fi întărit ieșirea din USL? Numai că respectiva campanie împotrivă-le este cel mai important atu, mesajul lor căpătând vizibilitate și greutate. Este și motivul pentru care au luat campania electorală pentru europarlamentare în serios: la fiecare sfârșit de săptămână au adunări de prezentare a propriilor candidați la care iau parte mulți membri de partid din filiale, iar Crin Antonescu, Renate Weber, Cristina Pocora, Norica Neculai, Teodor Atanasiu, Cristian Bușoi… sunt prezenți zilnic prin județe și prin studiourile unor televiziuni. Iată de ce se poate spune că este vorba de o adevărată ofensivă liberală. Cu ce rezultate e greu de estimat deocamdată. Cu atât mai mult cu cât sondajele de opinie și-au ratat în ultima vreme propriile ținte, în afară de aceea a manipulării. O confirmă din plin nesesizarea catastrofei socialiștilor francezi la recentele alegeri din comunitățile locale.