Carte de zidire sufletească

V. Morala vieții de familie

 

4. Metehnele moștenite Vechea și nemiloasa putere a beteșugurilor moștenite e scoasă în lumină de știința modernă mai puternic decât odinioară. Cu spaimă se uită omul la toate beteșugurile și bolile strămoșilor săi și se întreabă: Când și unde va ieși la iveală și în mine neînlăturatul blestem? În felul acesta, la puterea celor moștenite se adaugă și teama de cele moștenite, iar teama aceasta paralizează toate puterile de împotrivire personală și face din moștenirea sufletească o ursită de nebiruit. Nimic nu-i mai propriu însă îndrumării personale a vieții ca strădania de a te elibera de tirania moștenirii sufletești. Cum este însă cu putință această eliberare? Ce putem noi face împotriva legilor naturii? Puterea minunată a primenirii este tot atât de adânc întemeiată pe faptele și legile naturii și ale sufletului omenesc ca și moștenirea sufletească; ba încă, această moștenire, cu varietatea ei nesfârșită de înclinații și puteri, cu strânsa-i îmbinare de lanțul fără capăt al strămoșilor noștri, ne pune la îndemână nu numai însușiri primejdioase și germeni bolnăvicioși, ci și pârghii tainice și ajutoare împotriva a tot ce tinde să ne piardă. Putem să ne dăm seama ce minunate puteri de primenire zac ascunse în suflet, când observăm cum până și oamenii care prin urgia moștenirii lor păreau victimele fără scăpare a tot soiul de patimi nesăbuite, s-au trezit deodată cu noi puteri și la o viață nouă. În loc să ne speriem și să ne lăsăm paralizați de legătura strânsă dintre firea noastră și cea a generațiilor trecute, s-ar cuveni ca tocmai această înțelegere limpede a puterii strămoșilor s-o întrebuințăm spre a deveni independenți și a lupta printr-o educație și o pază de sine potrivite. Pentru ce un om în toată firea, cu toată evlavia pentru părinții și strămoșii săi, să ne întrebe ce primejdii deosebite îl amenință din moștenirea generațiilor trecute? Când dă în istoria familiei lui peste înclinări și însușiri bolnăvicioase, s-ar cuveni să se apere împotrivă-le, opunând acestor primejdii, ca o cumpănă, mediul, alegerea profesiunii, întregul său fel de a trăi și punând la exercițiu, în sufletul său, tocmai acele însușiri și manifestări care îl îndepărtează de aceste metehne. Blestemul generațiilor nu-l găsim numai în decăderea patologică. Unele familii se duc de râpă într-un chip mult mai greu de lămurit pe urma unor trăsături de caracter adânc înrădăcinate, dar deghizate sau tăinuite ca: senzualitatea, ușurința, ambiția, nesinceritatea. Cât de variat se manifestă, bunăoară, ușurința în istoria unei familii: la unul dintre strămoși iese la iveală doar ca un optimism vesel, deoarece-i ținută în frâu și potolită de alte părți ale caracterului; în seria urmașilor însă această dispoziție se schimbă deodată în nesinceritate, necinste, gust de risipă, ba chiar în crimă și astfel duce familia de râpă. În aceste cazuri vorbim de patologie și punem toate în spinarea ei. Cu toții însă avem în noi câte ceva patologic care, încrustat oarecum, trece mai departe de-a lungul generațiilor; dacă va ieși sau nu la iveală, aceasta depinde numai de un lucru: dacă se arată o trăsătură de caracter prielnică creșterii acestei însușiri. Sunt multe decăderi morale care apar legate cu puternice manifestări patologice, dar la o cercetare mai amănunțită vezi că boala a fost ațâțată numai de dezmățarea morală. Minciuna, egoismul, senzualitatea, îngâmfarea lucrează în această direcție. Prin cunoașterea de sine și a familiei, prin studiul strămoșilor, putem ajunge să preîntâmpinăm la vreme atare fatalitate, dacă stabilim în trăsături mici și mari duhurile primejdioase ale strămoșilor și apoi pornim la luptă împotrivă-le, și dacă vom căuta să ne desăvârșim cu cea mai mare grijă în latura opusă. O mare piedică în această curățire și libertate de sine este nesănătoasa și mărginita idolatrie a familiei, în care sunt încătușați atâția oameni. Socoți neamul tău drept un buchet de daruri intelectuale și morale și nu mai poți, nici în cele mai tihnite clipe ale nopții, să mărturisești că și în familia ta sunt la lucru puteri întunecoase care nimicesc viața și îmbrâncesc generațiile în prăpastie. O astfel de părtinire a familiei, oarbă și mulțumită de sine, este semnul cel mai sigur al căderii apropiate: prin asta sunt paralizate tocmai acele puteri mari de curățire și eliberare, care pornesc numai dintr-o sănătoasă cunoaștere de sine și a strămoșilor.