Parteneriat fără apărare

Motto: „Les grands bataillons ont toujours raison.” (fr. „Marile batalioane au întotdeauna dreptate.”) Napoleon

 

Cum poate fi caracterizată perioada de acalmie post Crimeea, când nu s-a produs măcar un miting de solidaritate cu regimul instalat de Kiev în urma loviturii de stat? Nimic altceva decât paralizie și lipsă de reacție, atât din partea SUA, cât și a UE, dovadă foarte clară că cei care răspund (cu gura!) de apărarea și securitatea țărilor unde au interese economice și strategice nu sunt dispuse la o confruntare cu Rusia și Putin, a cărui cotă de popularitate crește vertiginos. Și, la toată urma, este mult mai ușor să-și cheltuiești banii pe propagandă despre drepturile omului, despre înaltele principii care guvernează țările și popoarele, să joci rolul unei lumânări la care trag muștele și bondarii, decât să stopezi orice încercare de agresiune. Evenimentele au demonstrat clar că UE nu poate reacționa, într-un caz de agresiune asupra unui stat membru sau asociat, prin forța armelor, nu are nici voința și nici capacitatea necesare, în schimb dă bani pentru proiecte mai mult sau mai puțin utopice. Întrebat fiind de cineva, nu o persoană însemnată, mai mult curioasă și necunoscătoare, de ce trebuie să se teamă de ruși, i-am răspuns că nu de ruși trebuie să se teamă, ci de infanteria rusă și, îndeosebi, de artileria rusă. De infanterie pentru că, odată intrată într-o zonă sau într-o țară, nu mai pleacă decât când vrea, iar de artilerie că te toacă mult și bine, fără să-și termine muniția. Nu degeaba, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, circula o „poveste” potrivit căreia artileriștii ruși, fiind deranjați în pauza de ceai (un obuz le-a răsturnat cazanul!), au bătut două zile cu tunurile înspre partea de unde credeau că le-a venit pacostea. Totuși, care o fi cauza cauzelor pentru care lumea asta mare și sensibilă la nedreptăți și agresiuni nu a luat atitudine împotriva Rusiei? De ce președintele nu și-a scos partidulețul (PMP) la manifestație? O vedeam iar pe Nuți cu blugi și picioroange, cum se burzuluia la Putin, măcar pentru spectacol, nu pentru urmări practice. Ei, știți ce și-a zis lumea? Că Rusia, cu ce-a făcut în Crimeea, este mai în drept decât cu ce-au făcut SUA (NATO) în Irak, Kosovo și Afganistan. Regimul instalat la Kiev și-a dat seama că nimeni nu va mișca un deget în apărarea Ucrainei, așa că s-a asigurat de angajamentul verbal al lui Lavrov, că Rusia nu va ataca (ocupa) părțile estice ale Ucrainei. Când am auzit că Rusia a fost exclusă din G8 mi-am amintit de relațiile Imperiului Otoman cu Imperiul lui Carol al II-lea, cu Veneția și tot ce se mai putea opune expansiunii turcești în Marea Mediterană. Este adevărat că flota spaniolă a distrus flota otomană la Lepanto (1571), dar turcii au ocupat temeinic insula Corfu. Delegații apuseni făceau mare caz de victoria navală, la care turcul a răspuns: „Câștigând voi la Lepanto ne-ați ras barba care va crește mai deasă, dar ocupând noi insula Corfu, v-am tăiat mâna dreaptă care nu va mai crește la loc”. Cam tot așa este și cu Crimeea; Putin a tăiat o mână prea lungă! Veți spune că deja s-au luat măsuri împotriva Rusiei, la summitul UE – SUA de la Bruxelles, din care eu n-am reținut decât o troică (Barack Obama, José Manuel Barroso și Herman von Rompuy), cam fleșcăită, neconvingătoare și lipsită de voință. Că, zicea Obama, Rusia va fi izolată și sancționată, mai treacă-meargă, dar să arunci în obrazul mapamondului că SUA va trimite gaz țărilor europene e ceva ce nu se spune prea des în istorie. Ca să facă o conductă pe sub Atlantic trebuie timp, vreo zece ani, timp suficient ca apusul să-și dea obștescul sfârșit economic dacă Putin se supără rău și închide robinetul. Se mizează că și Rusia pierde dacă nu-și vinde gazele și, deci, va suferi economic și financiar. Să nu vă apuce grija, apusenilor! Ce știți voi despre capacitatea de rezistență a rușilor la lipsuri? Amintiți-vă de cele 900 de zile ale Leningradului asediat! E bine de știut că mujicul rus nu consumă caviar. Dacă se va lăsa cu sancțiuni, rușii vor strânge cureaua, iar ucrainenii vor învăța să facă proiecte, ca să le dea UE banii, ca să facă ștranduri și săli de sport la țară, deoarece s-a constatat că cea mai mare lipsă a ucrainenilor este că nu au unde să-și petreacă timpul liber. O fi Rusia, după cum zicea cu emfază Obama, o putere regională, adică nu se poate măsura cu SUA, putere globală, dar noi suntem geostrategic așezați mult prea aproape de stepa cu mesteceni și, la drept vorbind, ar trebui să ne pese de noi, să nu murim de grija altora, că ne pune Putin să jucăm cazaciocul! S-a văzut clar că, în relațiile dintre state, o vorbă proastă, nelalocul ei, poate avea efect negativ mai mare decât o armată de tancuri. Adică, președintele, care-și termină mandatul și lasă România la cuțite cu Rusia, de unde știe că Putin vrea să refacă URSS? Domnule președinte, v-au băgat ăia, la Bruxelles, sula-n coaste și v-au obligat să-l provocați pe Putin? Păi, cu Putin nu poți vorbi ca cu Chirtoacă! Știți ce-a pățit Prusia care se burica în fața lui Napoleon, la 1806? „Napoleon a suflat asupra Prusiei și Prusia s-a evaporat” se spunea atunci când, într-o lună de zile, un stat european a dispărut pur și simplu. Credeți, domnule Băsescu, că România rezistă o lună de zile? Sau contați la fel ca Ucraina pe un ajutor euroatlantic?! E scumpă chila de soldat apusean ca să moară pentru o țară al cărei președinte nu știe să-și țină gura, fiind obișnuit să-l porcăiască pe Ponta ori de câte ori ceva nu-i vine la socoteală. Înțeleg să vă simțiți în nesiguranță că auziți prin somn tropăitul cizmelor rusești, cadență care vă calcă pe nervi și, în lipsă de ceva mai bun, vă răzbunați verbal (n-ați fost urmat de trepăduși!) pe ce-a făcut Dragnea în China, pentru un tren de mare viteză, București – Constanța. Din moment ce ați trimis-o la Chișinău pe Monica Macovei, totul se va rezolva, va fi semnat Acordul de asociere al RM cu UE (dacă apucă până-n aprilie!), dar românii din RM trebuie avertizați că semnarea acordului nu-i o garanție de securitate. Între timp, Igor Corman, mai practic (mielul care suge la două oi) continuă dialogul cu Federația Rusă pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu statele din CSI. Trebuie văzut și trase învățămintele ce se impun că noi, cu România noastră, suntem în afara jocului; nu poți negocia nimic, ai rupt punțile de legătură, iar UE cu care ne tot lăudăm este incapabilă să ne apere. Acum se vede și mai clar urmarea politicii năroade de a renunța la teritoriile tale, politica lui Constantinescu și Adrian Severin, europarlamentarul infractor, de care nu se mai aude. Acum nu avem nici teritorii, nici armată, nici armament, nici resurse materiale, suntem, în eventualitatea unui conflict, victimă sigură. În caz de conflict armat, văd România abandonată și sacrificată, iar perspectiva de unire cu RM se va îndepărta la ani lumină. Dacă în iunie 1940 aveam armată, armament și muniție, aveam avioane și ceva tancuri și ne-am retras din Basarabia și Bucovina fără luptă și fără glorie, ce se poate întâmpla acum, când nu avem nimic? Suntem luați ca din oală. În cazul în care scăpăm, să nu care cumva să credeți că am scăpat pentru că ne-au apărat NATO și UE. Am scăpat că Rusia lui Putin nu are chef acum să ne ia de urechi și să ne arate și obrazul. De ce ni se întâmplă tocmai nouă ce ni se întâmplă? E dureros, dar trebuie să plătim impozitul pe prostie, neplătit de douăzeci și cinci de ani. Mare păcat că, într-o zi de 27 martie, nu am avut ce oferi RM decât vorbe și nesiguranță.