DR. FR. W. FOESTER „Îndrumarea vieții“

Carte de zidire sufletească

IV. Personalitatea și lumea
 

4. Neatârnarea Sunt mulți oameni cu însușiri nobile; din nefericire, noblețea din ei nu s-a închegat într-o convingere nezdruncinată, îndrumarea vieții lor nu e hotărâtă numai dinăuntru și de aceea nu e urmărită cu o siguranță neclintită în confruntarea cu îndrumările altfel croite ale vecinilor. Mai mult încă, întreaga lor ținută este așteptarea: așteaptă exemplul altora; după acesta își călăuzesc și ei faptele. Sunt cinstiți atât timp cât ceilalți nu-i înșală, grăiesc adevărul cât timp o face și altul, sunt generoși, dacă altul le dă pildă, politicoși, cât timp ceilalți se poartă cavalerește cu dânșii. Ei nu se întreabă: Cum servesc? ci: Cum sunt servit? Nu întreabă, de asemenea: Cum iubesc? Este iubirea mea ceva întreg și fără cusur ori un lucru pe jumătate și o toană? ci: Cum sunt iubit? Ce primesc de la ceilalți? Și, în timp ce își pun toate aceste întrebări, se uită de sus la lume și își spun: Ei trebuie să facă începutul, de dânșii depinde cum să-i tratez, sunt încredințați că afișează un punct de vedere deosebit de demn și de bărbătesc. Oare ei nu văd în ce atârnare nevrednică se găsesc? Oare nu mărturisesc ei înșiși sus și tare că joacă după cântecul altora și sunt cârmuiți numai din afară? Toți oamenii care în purtarea lor se iau după ceea ce fac alții, care sunt mânați de dorul de răzbunare și de aroganță, nu sunt decât servitorii ascultători ai tuturor neroziilor și răutăților vecinilor. Niciun cuvânt nu li se potrivește mai puțin decât acela de atârnare. După aceste observații ne putem da seama ce lucru anevoios este maturitatea și ce înseamnă eliberarea din sclavie. Această eliberare este o operă adânc lăuntrică; începutul ei stă în descătușarea din sclavia intelectuală, din ascultarea de vorbele și faptele altuia. Poți să fii de mii de ori sub ordinele altuia și totuși un om de sine stătător, dacă ești matur în acest înțeles; poți dimpotrivă să stai în aparență pe culmea neatârnării și să fii totuși trepădușul a o mulțime de inși. Acesta e un adevăr vechi, repetat adesea fără să ne dăm seama de adâncu-i înțeles. Negrul Washington voia să-i elibereze, în adevăratul înțeles, pe frații lui, de aceea le striga: Dacă altul se poartă josnic, tu caută să fii demn; dacă altul te tratează josnic, tu caută să fii plin de bunătate; dacă altul îți vrea răul, tu caută să ai răbdare. Auzi adesea: I-am spus-o de sute de ori cu binele, dar nu înțelege limba asta. Trebuie să mă cobor la nivelul lui. La care răspundem: Rămâi ceea ce ești, chiar când nu te ascultă. Cu cât răbdarea va fi mai nezdruncinată în tine, cu atât mai sigur îi vei atinge la inimă pe ceilalți. De altminteri, știi tu dacă nu e nevoie tocmai de a suta și una oară ca să trezești în sfârșit ce e bun în inima lui? Poate că în cele o sută de ori, prin glasul sau prin bunătatea ta a vorbit numai supărarea. Poate că abia acuma te-ai scuturat cu totul de felul lui de a fi și ai ajuns astfel o forță și o autoritate mai mare pentru el.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: