Omagiu „Îngerului blond” al liricii românești, poetul Nichita Stănescu

 

Plecat prematur dintre noi, la numai 50 de ani, într-o noapte rece de decembrie a anului 1983, poetul Nichita Stănescu, cel care pe 31 martie a.c. ar fi trebuit să împlinească 81 de ani, a fost omagiat așa cum se cuvine și la Casa de Cultură „Alexandru Arșinel” din orașul Dolhasca, mulțumită unui proiect cultural în comun inițiat de profesorul și scriitorul Roman Istrati și recunoscutul grafician Mihai Pînzaru-PIM (cei doi cunoscându-l personal pe Nichita Stănescu), prin concursul Colegiului Tehnic „Petru Mușat” Suceava, al celor două licee tehnologice din Dolhasca, „Oltea Doamna” și „Moldova”, cu sprijinul nemijlocit al primăriei localității și al Inspectoratului Școlar Județean Suceava. Despre motivația acestui proiect a vorbit moderatorul și amfitrionul manifestării, prof. Roman Istrati, care în discursul său a subliniat că Nichita Stănescu este subiect de bacalaureat, de aceea omagierea poetului se adresează cu precădere elevilor din anii terminali, apoi Nichita Stănescu este una dintre vocile lirice ale României care, din păcate, este într-un con de umbră. Nu în ultimul rând, datorită faptului că prof. Istrati l-a cunoscut personal pe Nichita și pentru ca „Nichita să fie perceput în mod corect peste tot în Bucovina, mai ales că a iubit Bucovina”. Tot de la prof. Roman Istrati, cei prezenți au mai aflat și definiția poeziei dată de regretatul Nichita Stănescu: „Pe la sfârșitul vieții sale, plimbându-ne mai mulți colegi din presa de atunci, printre care și Mihai Tatulici, pe faleza de la Costinești, într-o superbă zi de august – era și Nichita cu noi, purta o șubă groasă, marea liniștită ca o oglindă, iar doi pescăruși planau asupra ei și Nichita spune: uitați poezia… noi, unde? El: acolo, poezia este distanța dintre aripile pescărușilor în zbor”. În programul suitei de manifestări „Îngerul blond” profesorii și mai ales elevii au putut viziona expoziția de grafică „Respirând cu Nichita” realizată de Mihai Pînzaru-PIM care s-a inspirat din lirica stănesciană și care, la rându-i, l-a cunoscut personal pe Nichita Stănescu, depănând amintirile comune celor prezenți. Un colaj de imagini și un microrecital „live” Nichita Stănescu (înregistrarea vocii poetului recitând) a fost prezentat de prof. Alina Nemțoi. Manifestarea a culminat cu lansarea volumelor „Motive mitice în lirica românească” și „Receptarea motivelor mitice în lirica românească – perspective metodice”, apărute anul acesta la editura suceveană „Accent Print”, volume semnate de prof. Ofelia Florentina Ducec de la Colegiul Tehnic „Petru Mușat”. Cărțile au fost prezentate de prof. Adrian Popovici, un pasionat de mit, mitologie și istoria religiilor, în special, mai ales că Nichita Stănescu a fost într-o totală comuniune cu mitul, după cum s-a exprimat plastic Roman Istrati. Prezent la manifestare, primarul orașului Dolhasca, Maria Cojocariu, după ce și-a întâmpinat și oaspeții, a apreciat parteneriatul dintre cele trei instituții de învățământ ca pe un semn de colaborare și pe viitor. „Întotdeauna poezia trebuie s-o simți. Citind poezia lui Nichita Stănescu te simți tânăr, simți că trăiești într-o altă lume, în care cuvântul este dăruit ca să devii alt om. Prin poezie ne documentăm și ne pregătim pentru examenul tinereții, al ieșirii în viață” a spus prof. Gheorghe Lazăr, inspectorul general IȘJ, un iubitor de Nichita Stănescu și care chiar avea asupra sa un volum de versuri Nichita Stănescu, apărut în 1984, la un an de la moartea poetului. Tot despre importanța studierii operei lui Nichita Stănescu a vorbit elevilor și directorul Liceului Tehnologic „Oltea Doamna”, iar prof. Roman Istrati a subliniat că acest proiect va continua și în alte localități ale județului, după ce s-a născut în „holul unei școli (Colegiul Tehnic „Petru Mușat” – n.n.), în «Galeria de Îngeri», unde am reușit să facem cultură”. De la Mihai Pînzaru-PIM am aflat și o altă latură a personalității lui Nichita: ușa poetului era întotdeauna deschisă, neîncuiată, acolo, pe str. Amzei din Capitală. Iar dacă voiai să-l suni, fiindcă Nichita Stănescu nu avea telefon, deoarece nu voia să fie ascultat, trebuia să suni și îți răspundea vecinul, un procuror…