Paralelism în jertfe

Pe 9 martie, în fiecare an îi sărbătorim pe cei 40 de mucenici din Cetatea Sevastiei, schingiuiți și omorâți pentru credința lor în Hristos.
 

În paralel, rememorăm și martirajul nostru național, al deținuților politici, adevărații martiri ai neamului, care prin iubire de Neam și Țară și-au jertfit tinerețea, uneori chiar copilăria, cariera, libertatea, familia și, în majoritatea lor, chiar și viața. În rândurile acestor martiri au fost adesea minori, tineri inocenți, studenți, elevi, alături de intelectuali de marcă, militari cu grade înalte, foști miniștri, șefi de partide, gospodari de seamă ai satelor, bărbați viteji și curajoși care au luptat în munți, care au fost lichidați după o rezistență plină de eroism, în speranța că vor elibera Țara de tăvălugul bolșevic criminal, ce a instituit în România un regim de teroare, de lichidare a celor mai bravi fii, oameni de înaltă factură civică, morală, spirituală și patriotică. Cei care am supraviețuit am avut parte, după evenimentele din 1989, de o atitudine de dispreț și ignorare, ajungând paria societății, cu toate că în bună măsură am contribuit la îmbuibarea celor de azi, care acordă torționarilor noștri și celor ce ne-au anchetat și judecat pensii nesimțite, decorații și diverse facilități. Din cei 28 de foști deținuți politici și luptători anticomuniști câți am fost după evenimentele din 1989 în județul Suceava, am rămas doar 5, care în curând ne vom alătura celor ce ne-au părăsit deja. Nu cerem nimic, doar un minim de recunoștință că ne-am făcut datoria prin jertfa noastră fizică și morală față de Glie și Neam. În beciurile securității din întreaga țară, în închisorile de la Pitești, Gherla, Aiud, Ocnele Mari, Jilava, Mislea, în coloniile de muncă forțată cu regim de exterminare de la Canalul Dunărea – Marea Neagră, din Deltă sau din bălțile Dunării, toți am fost supuși la diabolice torturi – înfometare, frig, reeducare prin schingiuire psihică neimaginabilă, norme de muncă aberante –, care duceau în final la lichidarea fizică, ceea ce era și scopul urmărit, iar cadavrele aruncate în gropi comune, în cel mai fericit caz, sau sub terase de cale ferată, în corpul digurilor din Balta Brăilei sau erau pur și simplu abandonate în tufișurile stufului din bălțile Dunării, pradă sălbăticiunilor și peștilor. Asociația Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști mulțumește cu adâncă recunoștință pentru eforturile absolut voluntare pe care le face biserica consacrată deținuților politici, prin slujbașii săi, părintele Vârlan și părintele Airinei. Mulțumim totodată enoriașilor care, printr-o participare numeroasă, asigură momente spiritual-religioase deosebite. Ca un epilog al celor relatate, rog să-mi permiteți a vă răscoli sentimentele cu un poem al martirului Andrei Ciurunga, scris înainte de a fi cedat fizic: „Azi dormim pe câte-un șir/ Fără cruci, fără sicrie/ Pace ție cimitir/ Fără nicio liturghie.// Candelele nu mai ard/ Nu bat clopote de rugă,/ Nu păzește niciun gard,/ Nimeni nu mai vrea să fugă.// Numai mieii prin pustiu/ Pasc din trupul câteodată/ Cine știe al cărui fiu/ Cine știe al cărui tată” („Poem din închisoare”). Acum ne rugăm Celui de Sus pentru acești martiri ai neamului românesc să-i așeze în dreapta Sa și să le dea odihnă veșnică, scăldați în lumina Dumnezeiască de pace și lumină. Așa să ne ajute Dumnezeu! Prof. pens. MIRCEA ONCIUL, fost deținut politic, AFDPLA Suceava

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: