Zile de martie…

Odată cu venirea primăverii, în perioada 1-9 martie, se manifestă o serie de obiceiuri din moși-strămoși. Astfel, la 1 martie sosește mărțișorul, în data de 8 martie toate femeile sunt sărbătorite de cei dragi, iar în data de 9 martie serbăm Mucenicii. De asemenea, în perioada 1-9 martie știm cu toții că sunt zilele Babelor.

 

Mărțișorul. Purtarea mărțișorului este un obicei întâlnit și la alte popoare: la bulgari, macedoneni, albanezi. La originile sale, mărțișorul era un ban de argint (simbolizând soarele) legat cu un șnur împletit în alb și roșu sau în alb și negru. Albul simbolizează iarna cu frigul, iar roșul – vara, cu căldură. Despre cine purta mărțișor se spunea că era sănătos tot anul, frumos că florile și ferit de deochi. Fetele îl purtau în păr pentru a fi iubite. Mărțișorul dăruit înainte de răsăritul soarelui se poartă până la sosirea cocorilor, apoi se leagă de creangă unui pom fructifer ori de coarnele animalelor domestice. Se spune că firul mărțișorului ar fi fost tors de Baba Dochia când urca pe munte. Împletirea alb-roșu se mai întâlnește la steagul călușarilor, dar și la împodobirea bradului de nuntă. Ca o concluzie, mărțișorul simbolizează izbânda vieții asupra morții. Mucenicii. Începutul anului agricol, când se scoate plugul la arat în fața casei și este stropit cu apă sfințită și busuioc, se ține în data de 9 martie, când în calendarul creștin ortodox găsim sărbătoarea Sf. 40 de Mucenici din Sevastia. În aceasta perioadă se face curățenia de primăvară, când se aprind gunoaiele de prin grădini, cu foc adus din casă: se încheie zilele babelor, friguroase, și încep cele ale moșilor, călduroase. Trebuie menționat și jocul copiilor care sar peste foc rostind niște formule magice. Se spune că în această zi se deschid mormintele și porțile Raiului. Gospodinele fac mucenici (sfințișori) sub formă de 8, cu trimitere la infinit, unși cu miere și nucă. În unele zone, sfințișorii se scufundă în apă cu zahăr, evocând lacul în care vor fi fost aruncați Sf. Mucenici. Babele. În perioada 1-9 martie oamenii își aleg câte o babă, adică o zi. Cum va fi vremea în acea zi, așa va fi omul peste an, vesel – morocănos, sănătos – bolnav etc. Zilele babelor sunt numite și zilele Urcușului, cu trimitere la urcușul Babei Dochia pe munte, timp în care își leapădă cele 9 cojoace. Baba Dochia, personaj mitologic, simbolizează anul vechi, care e pe sfârșite, amintind de străvechiul calendar roman, în care anul nou începea la 1 martie. Pentru răutatea ei, pe care și-o revarsă mai ales asupra nurorii sale, Baba Dochia este transformată în stâncă. În mitologia populară românească există mitul lui Traian și al Dochiei (despre care se zice că ar fi fost fata lui Decebal). Traian s-ar fi îndrăgostit de Dochia, însă ea nu i-a împărtășit dragostea… Mai este cunoscută legenda frumoasei păstorițe care este transformată, alături de mioarele ei, în stană de piatră. În basme, în legende populare, mai întâlnim și alte babe: Baba Cloanța, Cotoroanța, Hârca… LENUȚA RUSU, Fălticeni