„Un om fără pasiune este un om incomplet”

– Interviu cu CECILIA BEDRULEA, Gura Humorului –

 

Cecilia Bedrulea este pasionată de arta frumosului. A visat încă din adolescență să devină pictor, îmbrățișând din anii liceului desenul și culoarea ca pe ceva firesc, ca un drept care i se cuvine. Profesorul ei de desen a văzut în ea un elev conștiincios în desen. Totuși, destinul i-a hotărât o altă meserie, ea urmând cursurile Facultății de Geologie și Geofizică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. O vreme a fost nevoită să-și reprime pasiunea. Dar chemarea spre ceea ce făcuse în adolescență, adică spre pictură, a trezit din nou în ea dragostea pentru peisajele atât de blânde ale Obcinilor Bucovinei. Fiica ei Oana a reușit să-i împlinească visul, ea urmând cursurile Universității „George Enescu” din Iași. Le-am întâlnit pe mamă și fiică pe simezele unei expoziții deschise la Gura Humorului, la muzeul din localitate. Vom afla povestea Ceciliei din spusele ei. – Cărui fapt se datorează pasiunea pentru pictură? – Încă de pe timpul când eram elevă în școala generală, profesorul meu de desen, Corneliu Tincu, a descoperit în mine înclinația spre desen și, implicit, pentru pictură. M-a încurajat să continui în acest domeniu. Drumurile s-au despărțit de pictură în momentul când am terminat liceul de construcții, secția de Arhitectură și Sistematizare. Deci, am mers pe profesiunea pe care o am astăzi, urmând cursurile Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Geologie și Geofizică. În toată această perioadă nu m-am rupt de pasiunea mea pentru pictură. Am lucrat șaisprezece ani în învățământ, predând și desenul la clasele gimnaziale. – Puteți să ne relatați revelația avută când ați pictat primul tablou în ulei? – O bucurie imensă. Era un refugiu și atunci mi-am dat seama că asta este menirea mea, în a mă regăsi în pictură. Am perseverat continuând să lucrez în cărbune, guașă și, astfel, am ajuns la ulei. Primul tablou făcut în ulei îl păstrez și astăzi. Este un peisaj montan. A însemnat o revelație, de parcă m-aș fi întâlnit cu îngerul meu protector, care mi-a arătat calea destinului pentru totdeauna. – De unde moșteniți talentul? – De la tata moștenesc talentul, de la el am lumina și culoarea. Inspirația vine tot de la el. Maestrul meu de spirit a fost și este maestrul Radu Bercea. Fiica mea Oana a reușit să-mi împlinească visul din adolescență, urmând cursurile Universității „George Enescu” din Iași, secția Pictură. – Din ceea ce ați reușit până acum în pictură, care este cea mai mare satisfacție? – Cea mai mare satisfacție am avut-o în momentul când am văzut că publicul mi-a apreciat lucrările, iar cei care mi-au vernisat expozițiile au găsit de cuviință să-mi spună că am reușit să transpun în tablouri natura și fizionomia unora. Am toată încrederea că voi continua să pictez atâta timp cât voi reuși să transmit fiorul și să desfăt privirea publicului. – Ce așteptați de la dumneavoastră pe viitor? – În primul rând consider că a avea o pasiune reprezintă o împlinire a năzuințelor și a personalității umane. Un om fără pasiune este un om incomplet, nerealizat ca ființă. Interviu realizat de MIHAI SULTANA VICOL