Ne-am amintit de E.A. Ziffer…

La 3 iunie 2013, într-un articol apărut în publicația mea de suflet – ziarul „Crai nou” din Suceava –, scriam că trebuie să ne amintim de inginerul Emanuel Ziffer și realizările sale.

 

Un om care, în afara unui statut social și profesional foarte înalt, dobândit prin muncă, a avut și acel ceva care astăzi lipsește multor investitori, directori de firme sau unora dintre politicienii puși la cârma unor structuri administrative: A fost un vizionar, bun manager și iscusit negociator, cu un suflet mai mare ca realizările sale. A iubit bucovinenii, dar a fost omul care a tratat orașul Vatra Dornei și locuitorii săi ca și cum ar fi făcut parte din familia sa, iar pe primarul Vasile Deac l-a considerat un bun prieten al său. Din acest motiv a riscat mult și a investit în această parte a Bucovinei sume care astăzi ne par uriașe. Tocmai de aceea a spus la festivitatea din 28.10.1902, de inaugurare a liniei ferate Dărmănești – Vatra Dornei: „Tot ce am realizat până acum pentru acest loc din Bukovina este pentru că oamenii de aici sunt parte a sufletului meu, iar Vatra Dornei îmi este precum copilul meu de suflet; voi face pentru binele lor tot ceea ce îmi va sta în putere și de acum înainte, precum un părinte pentru ai săi…”. Dornenii i-au ridicat un bust lângă Primărie în semn de recunoștință, dar bustul nu a rezistat decât 15 ani. După aceea s-a așternut uitarea… Mult prea repede. Chiar dacă în acest răstimp, de peste 110 ani, am utilizat din plin calea ferată construită de el și am folosit Hotelul Căilor Ferate (Hotelul Traian) ca atare sau ca spital orășenesc, municipal. Și o să le mai folosim mult timp – încă nu suntem capabili să facem ceva mai bun. Au trecut anii; după 1994, scriitorul feroviar George Timu a încercat să ne readucă în memorie faptele sale și a început a face cărări pe la porțile Primăriei Vatra Dornei sau pe la județ. Din anul 2011 m-am alăturat dumnealui în acest demers și am reînceput amândoi a bate la uși închise. Totuși, în urma unei scrisori trimise dlui deputat Aurel Vainer, am obținut promisiunea că se va implica personal și va încerca să facă ceva pentru cel care va fi cunoscut de acum ca „Emanuel Zifer – părintele Căilor Ferate din Bucovina”. Această idee prinde contur astăzi, promisiunea a fost onorată. Mai precis sâmbătă, 25 ianuarie a.c., când se va dezveli placa memorială închinată marelui OM, inginerul Emanuel Ziffer, montată pe clădirea Secției de întreținere linii L6 din Vatra Dornei, fostul sediu administrativ al societății Bukowinaer Lokalbahnen. E un început. Unul bun, dar oarecum departe de ceea ce scriau dornenii în 1903, pe monumentul său. Vă invit să participați la acest frumos eveniment. Pentru că este un lucru important și rar totodată. Atrag totuși atenția panglicarilor (adică celor care se bagă în față pentru trage de-o sfoară sau a tăia un capăt de panglică inaugurală – chiar dacă nu au nicio legătură cu evenimentul) că ar fi bine să își găsească timp până atunci să citească broșura „Emanuel Zifer – părintele Căilor Ferate din Bucovina”, cu biografia sa completă, pe care am postat-o pe internet. E gratis pentru toată lumea, chiar și pentru dumneavoastră. PAUL BRAȘCANU