„Un simplu om”…

În lumea aceasta a noastră în care și căsătoria „s-a secularizat”, sunt de admirat doi bărbați care dovedesc că-și iubesc soțiile și după plecarea lor Dincolo.

 

Mă gândesc la Traian Nistiriuc, de la Câmpulung, care a lansat în toamna anului trecut un volum adunând scrierile soției sale, dar mai ales la Ioan Nistor, cel care a publicat postum tot ce a considerat că întregește imaginea poetesei ce debuta în decembrie 1998, Elena Nistor, soția sa. Am fost cel ce a îngrijit atunci apariția volumului de debut, care aduna poezie selectată de autoare din tot ce scrisese până atunci. La sfârșit de 2013, Ioan Nistor făcea să apară și să fie lansat volumul Elena Nistor, Carte cu răspunsuri (Ed. George Tofan, Suceava, 2013), ultimul din seria de cinci volume pe care el s-a simțit obligat să le vădească lumii. Fotografia de pe o cruce e mai puțin decât cea de pe o carte pusă sub semnul conștiinței de sine: „Nu vreau să fiu decât ce sunt/un simplu om, pe acest pământ,/cu fiecare fapt și gând” este mottoul cărții semnate de autoare.