Măsurile timpului

În paginile acestei ediții publicăm articolul unui vechi colaborator, profesorul Sandovici, care încearcă să evalueze trecerea celei mai mari sărbători a anului, Nașterea Domnului, prin spațiul sufletesc al românului de astăzi. Privită de la înălțimea vârstei venerabilului nostru colaborator, de la așteptările sale, sărbătoarea este probabil să fi trecut pe furiș, cum constată. Sau, altfel spus, adevăratul Crăciun să fi trecut în umbra celui falsificat de astăzi, din ce în ce mai puțin magic, cum se dorește să fie. Nu intrăm în filosofia propusă de corespondent, ci afirmăm doar că timpul, nu știm dacă neapărat în sensul evoluției, schimbă totul. De când comunismul a „vărsat” satul în oraș, puritatea tradițiilor și obiceiurilor păstrate în creuzetul rural românesc se pierde din ce în ce mai mult. Se înstrăinează de noi, se „internaționalizează”, se risipește precum puful păpădiei, mai degrabă fără a prinde rădăcini decât perpetuându-se. Bucuria de a deprinde un obicei pălește, așa cum pălește și aceea de a-l aprecia, de a-l primi în suflet ca pe mesajul curat al neamului tău.
 

Dumitru TEODORESCU

Dar poate că chiar aici e cheia: mai este oare astăzi important acest mesaj, naționalist ar spune unii, când puii de român pot învăța la vârsta colindului din România bunicilor un obicei spaniol, sau italian, sau englezesc (că tot se deschid granițele imperiului și pentru români…)? Se pare că nu. Priviți cât de repede au „uzurpat” puradeii de rom rolul cetașilor români de aceeași vârstă care ne colindă sau ură la ferestre. Iar umblatul cu steaua, deplin preluat pare-se de reprezentanții etniei amintite – copii, tineri sau bătrâni, tinde să intre în bagajul de obiceiuri ale conaționalilor noștri. Și la acest Crăciun, Pătrăuții s-au „vărsat” în Suceava, colindându-ne și copleșind cei doi-trei-patru copii din vecini ce ne-au bătut sfios la uși. Îi vor copleși și de Anul Nou, când vom primi urătorii… Și chiar dacă vestitorii Nașterii și ai Botezului Domnului, ce însoțesc preoții în ajunul Crăciunului și al Bobotezei, nu au fost încă înlocuiți de camarazii lor romi, este cazul să constatăm că am devenit martorii încreștinării profunde a țiganilor noștri. Ei devin încet, încet practicanții obiceiurilor creștine la care pare că în aceeași măsură renunțăm. Speranța e că, români fiind cu toții, această zestre se păstrează în familie.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: