Răzbate adesea opinia cum că românii ar constitui un public mediatic relativ frivol, opinie susținută bunăoară de faptul că din audio-vizual se consumă cu preponderență divertismentul și ficțiunea sau că dintre publicațiile tipărite cele mai citite sunt (față de cele care sunt sau se consideră „de calitate”) tabloidele, care de regulă se nutresc din și transmit „povești” tot din zonele divertismentului și ale ficțiunii. Iată însă că opinia aceasta poate fi ponderată (și) de un rezultat al unui recent sondaj al CSCI care arată că „discuțiile privind bugetul de stat” ar fi fost urmărite de 51% dintre români. S-ar putea zice de aici că subiectele realmente serioase din agenda națională nu rămân străine publicului, reconfirmându-se totodată (cel puțin indirect) ideea că printre subiectele de certă audiență se numără cele în relație cu banii, sănătatea, educația etc., așa cum „stabilește” piramida lui Maslow aplicată pe conținuturile discursului mediatic.
L.D. CLEMENT
Pe de altă parte însă, această realitate ar putea glăsui și despre un alt aspect. Că poate prea mulți români (altfel spus, mai mulți decât ar fi cazul într-un alt fel de firesc) sunt conectați direct la priza acestui buget de stat, fie prin lefurile pe care le așteaptă din el, fie prin condițiile (pe care și le doresc îmbunătățite de la o etapă la alta) în care îți desfășoară activitățile. Iar poate abia apoi prin contextul general de funcționare a țării pe care un astfel de buget îl generează. În ziua în care raportul dintre „de stat” și „privat” s-ar răsturna decisiv în favoarea privatului (care el însuși ar fi de natură să contribuie corect și masiv – dar fără presupuneri de jupeală – la realizarea bugetului de stat), probabil că situația va deveni alta, iar publicul interesat de spectacolul calculării și adoptării bugetului s-ar diminua. Spectacolul însuși, într-un registru politic acceptabil, devenind un subiect de fapt divers.
Comentarii