Unceștiul de la marginea Bucovinei – satul în care Sf. Nicolae patronează cu minuni necontenite

Între dealurile cu mii de pomi fructiferi ai Buneștiului, undeva spre malurile Șomuzului, în imediata apropiere a vechiului drum al lui Ștefan Vodă Sfântul (1457-1504) – care lega pe calea cea mai scurtă cetatea Sucevei de cea a Neamțului – se află localitatea Uncești, patronată din vechime de Sfântul care aduce daruri: Ierarhul Nicolae al Mirelor Lichiei.
 

De aici și până în vechiul târg al Fălticenilor sunt doar 9 km, până la Petia 2 km, iar până la Bunești – centrul comunei – sunt 3 km. Dacă în 1871 satul ,,Unceșci” și ,,cotuna Hrețca” formau o comună cu 600 locuitori, actualmente Unceștiul formează comună cu satele Petia, Bunești, Podeni și Podeni – Șes, cu centrul comunal la Bunești. Ultima statistică întocmită la primăria Bunești în anul 2006 arată că această comună numără 2700 locuitori (1374 bărbați și 1326 femei). Dacă satul Petia numără 843 locuitori, Unceștiul are 708 locuitori, Buneștiul cuprinde 640 locuitori, Podeniul are 475 locuitori, iar Podeni – Șes are 34 persoane. Unceștiul – Oncești cum i se mai spunea în vechime sau ,,satul lui Oancea” – este o așezare care se socotește a fi întemeiată de români fugiți din Transilvania înainte chiar de ,,instalarea lui Bogdan” în Moldova. Atestat documentar pentru prima dată la 20 iunie 1603 – Unceștii a cunoscut importante variații demografice: dacă la 1774 avea 15 ,,toată suma caselor”, în anul 1828 s-a ajuns la 57 de curți, în anul 1912 la 99 clădiri locuite, în anul 1966 la 243 gospodării, în anul 1977 la 300 gospodării, iar în prezent la aproximativ 200 case locuite. Domnitori precum Ieremia Movilă și Vasile Lupu menționează în documentele timpului lor despre satul ,,Oncești”. ,,Ieremia Movilă scrie – la 16 aprilie 1604 – lui Cîrstea, șetrar de Glodeni, să ia 5 boi de la Toader din Oncești și de la femeia lui”. La 28 iulie 1645 Vasile Lupu ,,poruncește lui Aramă din Hreasca să aleagă niște părți de ocină din Uncești ale lui Zadul din Antălești, spre a-și putea lua zecimea de produse”. După unii istorici se socotește că prima casă ridicată pe teritoriul satului Uncești de astăzi a fost a proprietarului Pancu Cătămărăscu, care a locuit aici timp de 26 de ani, începând cu anul 1746. Au mai existat aici, la Uncești, în acele timpuri două case din lemn, acoperite cu paie. Din anul 1772 Pancu Cătămărăscu a vândut moșia lui Panaite Uncescu, care aduce aici 16 familii nevoiașe, cărora le-a dat câte zece prăjini de pământ pe care le-a construit câte o casă. Unii presupun că de la acest moșier Uncescu ar proveni numele satului Uncești. Sunt greu de acceptat aceste opinii istorice, conform cărora primele locuințe ar fi fost ridicate la Uncești abia la jumătatea secolului al XVIII-lea. Mult mai plauzibilă este prima idee expusă în acest studiu. Trebuie să ținem cont – în același timp – de faptul că la Bunești (Buneștii lui Ghițescu), la numai 2 km de Uncești, s-au descoperit inscripții în limba gotică – caractere runice, iar la încă 2 km depărtare – la Podeni – s-a descoperit chiar o necropolă carpică. Acest fapt ne duce la concluzia că viața omenească din aceste teritorii este cu mult mai veche decât secolul al XVIII-lea. După ce Panaite Uncescu a vândut moșia lui Dumitrache Cazimir, acesta din urmă s-a străduit și a ridicat primul locaș de cult din Uncești – o bisericuță din lemn situată la circa 30 metri depărtare de actuala biserică. În anul 1802 același boiar a acoperit-o cu șindrilă – care a rezistat până în anul 1848. Locul prestolului micii biserici ridicate pe cheltuiala boierului Cazimir este marcat astăzi printr-o cruce de piatră pe o masă din piatră. În jurul acestui prestol din curtea bisericii s a plantat în anii din urmă o frumoasă și rodnică – din darul lui Dumnezeu – livadă pomicolă. Din vechea bisericuță s-au mai păstrat patru icoane mari împărătești, un policandru de lemn, o cruce și două sfeșnice. Începând cu anul 1832, la Uncești s-a ridicat o biserică masivă, din piatră și cărămidă, cu o singură turlă pe naos, în care se află și clopotele. Ctitorii acestui sfânt locaș sunt boierul Grigore Codreanu și soția sa Elisabeta – fiica lui Dumitrache Cazimir, care primise ca zestre moșia Uncești. Zidirea bisericii, precum și pictarea ei în ulei s-au făcut între anii 1832-1835. Deasupra ușii principale, la intrarea în biserică, se află următoarea inscripție gravată în piatră: ,,Această Biserică cu bună-voința atotputernicului Dumnezeu s-au zidit prin osteneala dumisale Grigore Codreanu și Elisaveta soția sa, întemeindu-se lucrarea ei la anii de la Hristos 1836”. În acel an 1836 Unceștiul s-a învrednicit de vizita arhierească a cunoscutului Mitropolit cărturar Veniamin Costache, care a sfințit noul sfânt locaș cu același hram ca și al vechii bisericuțe de la Uncești: Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei. Catapeteasma bisericii a fost sculptată în lemn de tei și a fost pictată în anul 1835 de către Dumitrache Romașcanu. Sfintele icoane de pe catapeteasmă au fost pictate în ulei de același Dumitrache Zugravul, așa cum se poate vedea scris pe spatele câtorva icoane – de pe catapeteasmă și praznicale păstrate în Sfântul Altar. Între slujitorii parohiei Petia, de care aparținea și filiala Uncești, amintim: pr. Vasile – care a păstorit biserica de la Uncești la sfințirea ei din anul 1836 – fiind un om foarte cult, cunoscător al limbii germane, cel care a vorbit în numele poporului la trecerea prin Uncești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza; pr. Grigore Grigorescu – pe la 1866, urmat de pr. Gavril Grigorescu – în 1877, din nou pr. Grigore Grigorescu – în 1880, pr. Emanuil Teodoriu – în 1900. Acesta din urmă a avut o relație foarte rodnică duhovnicește cu ai săi enoriași, cucerindu-i prin popularitatea și blândețea sa, lăsând în urma sa numeroși fini de botez și cununie. În anul 1912, vrednicul preot Gheorghe Costăchescu a făcut reparații capitale de restaurare a sfântului locaș. De asemenea, pr. Gheorghe Costăchescu a ridicat mult spiritual aceste două sate: Uncești și Petia. Cântăreți în acest timp au fost Grigore Dascălu, Gheorghe Burlacu și Nicolae Ailincăi, care a fost multă vreme senator în parlamentul țării, unde a apărat și susținut interesele țărănimii muncitoare. În anul 1920, în perioada păstoririi părintelui Gheorghe Costăchescu, s-au repictat pereții interiori ai bisericii, cu icoane de dimensiuni mari, de către zugravul Ioan Doroftei din Fălticeni. După boierul Grigore Codreanu, proprietar al moșiei de la Uncești a fost boierul Măcărescu, care a susținut reparațiile de la biserică și a acoperit-o cu tablă. Slujitor la Petia și Uncești a fost și ieromonahul Isaia Dragomirescu, înzestrat de Dumnezeu cu darul cântului măiestrit, încântându-și permanent poporenii. Alți doi slujitori ai Parohiei Petia, cu filiala Uncești, au fost preoții Mihai Grigoraș, care a fost foarte scurt timp slujitor, din cauza decesului soției sale, și Gheorghe Vieru, care s-a ocupat în mod special de Biserica de la Petia, punându-i temelia la anul 1936. Între anii 1939-1958, slujitor la Uncești a fost vrednicul preot Gavril Apostol. Preacucernicia sa a reparat biserica atât în interior, cât și la exterior, după cutremurul din anul 1940 fiind necesare ample lucrări de reconsolidare. S-a construit apoi, sub directa supraveghere a părintelui Gavril Apostol, în anul 1950, cafasul, iar în anul 1952 pridvorul de la intrarea principală. Lucrările de la biserică s-au realizat cu sprijinul capital al epitropului Dumitru Iftime și al paraclisierului Dumitru M. Rusu, iar în ultimii ani cu aportul consilierului Ioan Zaharia și al lui Toader Filoteanu, care a făcut multe donații la biserică. Părintele Apostol s-a ocupat în mod special de construirea bisericii de la Petia, a căminului cultural și a școlii din satul nou Petiuța. Între anii 1958-1973 preot la Uncești a fost Pavel Ungurenașu, venit prin transfer de la parohia Vultur-Vînători, Iași, în urma schimbului cu părintele Gavril Apostol. Acest vrednic slujitor al altarului de la Uncești a împodobit exteriorul sfântului locaș cu tencuială exterioară în praf de piatră. Remarcabil în traiul părintelui Pavel Ungurenașu este atașamentul până la moarte, survenită după o grea suferință la 8 septembrie 1973, față de parohienii săi. După o perioadă de un an de vacantare a parohiei Petia-Uncești, timp în care a slujit părintele pensionar Octav Jescu din Fălticeni, cu data de 1 decembrie 1974 a fost numit ca preot paroh preotul Vasile Al. Argatu. Cu osteneala acestuia și a enoriașilor de la Uncești s-a înlocuit plafonul bisericii prin realizarea unei frumoase și potrivite cu un sfânt lăcaș bolți. Tot prin grija părintelui Vasile Argatu s-a realizat o frumoasă catapeteasmă nouă din lemn de stejar, precum și mobilier aferent sfintei biserici, în principal strane pentru icoanele mari și strane de șezut pe lateralele sfântului locaș, inițiindu-se totodată repictarea sfântului locaș. Pictura cea nouă, realizată în tehnica fresco, s-a realizat de o echipă de pictori condusă de pictorul bisericesc Costică Constantinescu Hărăbaru, finalizându-se în anul 1994. Părintele Vasile Argatu a fost înconjurat de foarte răzbătători consilieri: Dumitru Croitoru, Gheorghe Ghinița, care a fost și paraclisier timp de aproape trei decenii, bravul epitrop Dumitru Gh. Acatrinei ș.a. Ajutorul principal al părintelui Vasile Argatu a fost însă ginerele său – tânărul preot Gheorghe Cătălin Simeon, cel care a preluat postul de paroh la Petia-Uncești de la 1 decembrie 1993. Realizarea picturii actuale a bisericii de la Uncești este în mare măsură meritul calității de bun organizator a părintelui Cătălin Gheorghe Simeon. Părintele Simeon a atras efectiv oamenii spre iubirea bisericii, creând o atmosferă de înaltă ținută duhovnicească, liturgică-practică și administrativ gospodărească la Uncești. Pentru că biserica devenise neîncăpătoare, părintele Gheorghe Cătălin Simeon a purces la adăugarea unui pridvor. A construit apoi o spațioasă și modernă casă de prăznuire, de o reală utilitate: cu bucătărie, sală de protocol și sală cu o capacitate de 100 persoane. De asemenea, părintele Cătălin Simeon a construit un frumos lumânărar, a înființat o îngrijită livadă pomicolă în jurul bisericii și a împrospătat varul din exteriorul bisericii. Încununarea muncii părintelui Cătălin Simeon și a enoriașilor de la Uncești s-a făcut pe 27 august 2000, când Î.P.S. Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a resfințit biserica și l-a hirotesit pe vrednicul paroh în iconom stavrofor – purtător de cruce. După doi ani, la 1 decembrie 2002, bunul organizator și disciplinatul slujitor al Sfântului Altar pr. Gheorghe Cătălin Simeon a fost numit prin concurs în postul de preot militar al unității militare de jandarmi din orașul Fălticeni, unde i-a fost conferit gradul de colonel, împodobind acolo, în chip deosebit, cu odoare sfinte, alei, troițe și alte lucrări frumusețea sfântului locaș ridicat de unchiul său, părintele Alexandru Argatu. Din anul 2002, Unceștiul a devenit parohie, primul paroh fiind preotul Constantin Tudosă, fin de cununie al părintelui Gheorghe Cătălin Simeon. Născut la 23 mai 1973, părintele Constantin Tudosă a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț în anul 1997 și a devenit licențiat în teologie în anul 2004 la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova. Setea de îmbogățire culturală a părintelui Constantin Tudosă l-a condus spre studii de specializare postuniversitară, absolvind un Master în cadrul Facultății de Drept a Universității „Ovidius” din Constanța, la secția Drept canonic și instituții comunitare. Căsătorit cu o fiică a satului Petia, Florinela Ailincăi, membră a familiei cunoscutului demnitar Nicolae Ailincăi, părintele Constantin Tudosă are în prezent cinci flăcăi: Constantin, Teodor, Eusebiu, Iustin și Antonie, amintind de frumoasele familii preoțești de odinioară. În ultimii ani, după o muncă asiduă, îngemănată cu nestăvilită pasiune pentru trecutul Bisericii, părintele Constantin Tudosă a realizat, după aprecierea specialiștilor români în istoria contemporană, cea mai bună abordare la nivel superior, doctoral, a ,,Personalității Patriarhului Justinian Marina (1948-1977)”. O grijă deosebită a avut-o părintele Constantin Tudosă, în urma sfătuirii cu consiliul parohial, pentru ridicarea unei case parohiale la Uncești. Astfel că din toamna anului 2001 și până în toamna anului 2002, părintele Constantin Tudosă a lucrat efectiv, zi de zi, la construcția casei parohiale. Spațiul acestei case parohiale este mai mult decât satisfăcător: cu un perimetru de 15/9 metri construiți, decomandată, cu trei camere, bucătărie, birou, cămară și baie, cu un beci spațios și o curte foarte bine proporționată. De la 1 decembrie 2002 și până în toamna anului 2009, la Biserica de la Uncești a activat ca paroh părintele Petre Andrei, licențiat al Facultății de Teologie de la Iași. În timpul păstoririi sale, cu inițiativa și din osârdia membrilor consiliului parohial, s-a făcut un gard la casa parohială și unul modern la Sfânta Biserică, s-a modernizat casa de prăznuire, s-a construit o clopotniță în cimitir, s-a construit cu plăci de piatră un frumos gard la cimitir. De asemenea, prin grija și cu cheltuiala integrală a domnului Ioan Dolcean, patronul brutăriei de la Bunești, s-au montat la Sfânta Biserică de la Uncești ferestre moderne, din termopan, de un real folos pentru izolația termică. Din anul 2009, la Uncești slujește părintele Florin Grigorescu, cel ce scrie această istorie a păstoririi de-a lungul timpului la Uncești, căsătorit cu fiica părintelui Gheorghe Roșu de la Bunești, Georgeta, licențiată în Biochimie la Iași, actualmente profesor titular de biologie la Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” din Fălticeni. Avem trei copii: Ecaterina, Maria și Andrei. Minunile Sfântului Nicolae, patronul cel vechi al satului Uncești, nu au contenit aici vreodată. În timpul lucrărilor de reparație a bisericii parohiale, s-au făcut repetate colecte prin sat: dacă era necesară o sumă de bani, la finalul colectei exact atâția bani cât era nevoie rânduia Sfântul Nicolae a se strânge. Și aceasta ca răspuns la rugăciunile care s-au făcut către el în biserica de la Uncești. Acum toate – biserica, dependințele, curtea întreagă, dimpreună cu două noi capele din centrul și de la intrarea în sat – sunt frumoase la Uncești: asemenea obrazului celui strălucitor al Sfântului Nicolae din preajma Tronului Sfintei Treimi. Datorită Sfântului Nicolae toți credincioșii satului sunt ortodocși, împrumutând din râvna Patronului sfânt de a susține credința dreptslăvitoare. Fiii satului Uncești nu și-au uitat rădăcinile, chiar dacă acum trăiesc în alte localități. Importante lucrări s-au realizat cu sprijinul familiilor preot Constantin și Daniela Pavel, împreună cu părinții lor Vasile (†) și Maria, Constantin și Aura Eugenia Mandiuc, Ioan și Aurelia Zamă, Mihai și Camelia Vatavu, Grigore și Leontina Meletina Filoteanu, Alexandruț Costică(†), Elena și Andrei Florin susținuți de osteneala și grija epitropului Ioan Vatavu, cu ajutorul paraclisierului Vizitiu Lazăr și a cantorului Constantin Munteanu, cu întreg consiliul parohial și comitetul de doamne, dimpreună cu bunii credincioși care formează podoaba vie a Bisericii. Pomenește Doamne pe toți cei ce iubesc podoaba casei Tale! Pr. FLORIN GRIGORESCU Parohul Bisericii Uncești

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: