Asudând la proiect

Printre argumentele cu care oamenii din educație solicită în această perioadă suplimentări de fonduri se numără și „analfabetismul funcțional”. Indicator care țintuiește țara pe podiumul clasamentului european (doar bulgarii ne întrec…). Iar împerechere asta de vorbe, se prea poate, va fi fiind ori prea abstractă, ori de nedeslușit pentru destui, chiar și dintre cei care diriguiesc țara și, zice-se, s-ar preocupa de viitorul ei. Foarte pe scurt, ar fi vizați, în primul rând, cei care știu citi dar nu pricep ce citesc. Dar în categoria largă de asemenea analfabeți nu intră, după cum s-ar putea crede, numai cei cu câteva clase ori cei înmatriculați în licee cu medii de 2-3.

 

Ci și cei care totodată, păcăliți de sistem și păcălind sistemul, ajung să posede felurite diplome. Și scapă statisticilor câți dintre ei se implică serios în activitatea de furt al căciulii și păcăleală legitimată, penetrând în alte sisteme – întrucât, prea adesea, nu conținutul diplomei sau, cum ar fi cazul, acoperirea ei în cunoștințe și abilități generează „selecția de cadre” în România contemporană –, iar acolo tândălesc cu expertiză. Așadar, periculoși se arată nu numai cei care, nepricepuți în ceva, îngroașă rândurile șomerilor, asistaților, tăietorilor de frunze la câini, cu ambele palme întinse la pomană, ci mai cu seamă păcăliții cu aere de pricepuți care scriu – cu limba-n colțul gurii, poate transpirând pe furiș – proiectul României păcălite de mâine și de poimâine.