Cei patru evangheliști

În pofida unei popularități negative tăioase construită în parte a presei vremii în jurul său și a inițiativei sale de a pune bazele parteneriatului șvabo-suceveano-cernăuțean în prima jumătate a ultimului deceniu al secolului trecut, dr. Ortfried Kotzian a devenit și a rămas un bun prieten al sudului Bucovinei. Primul director al „Bukowina” Institut din Augsburg, înființat în anul căderii zidului Berlinului în importantul oraș șvab, „leagănul” celebrului Messerschmidt german (institutul însuși fiind găzduit de o clădire a fostului concern constructor de avioane), lansa prin 1993 ideea unei euroregiuni Bucovina, spațiu văzut ca un teritoriu al înțelegerii, după o bună și îndelungată tradiție, între multele etnii trăitoare aici și parcă-parcă spre folosul actualilor stăpâni ai nordului, cărora li s-ar fi asigurat astfel oarece liniște dinspre românii revoluționari (naționaliști și nu numai) care puneau sub semnul îndoielii validitatea ocupației asupra nordului Bucovinei, „moștenire” de la marele dușman al noii republici vecine, care era fosta Uniune Sovietică.

 

Fac cu reținere această afirmație, deși sentimentul nostru, al românilor implicați în triplul parteneriat, era că ne bucuram de mai puțină simpatie (și sprijin) din partea nemților decât se bucurau ucrainenii. Este posibil ca acest capital de simpatie pentru vecinii din nord să fi fost alimentat la nemți de nevoia lor de a-i împăca într-un fel pe austrieci, care n-au acceptat vreodată să se înhame în parteneriat, preferând unul paralel, „în doi”, cu ucrainenii, neconsiderându-ne probabil demni de luat în seamă pe noi, românii. Presupun; un ziarist își poate permite și judecăți nu neapărat demonstrate (încă…). Cernăuțiul nu a manifestat prea mult interes însă pentru inițiativa dr. Ortfried Kotzian și a susținătorilor săi din Schwaben, cel mai important fiind însuși președintele Consiliului Regional, dr. Georg Simnacher, unul dintre personajele politice de talie națională ale creștin-democraților germani. Și nici nu-i greu de înțeles de ce, când ținta principală a parteneriatului a fost istoria Bucovinei. Astfel că, din independent, Centrul a trecut sub comanda Universității, practic nemaifuncționând oficial de vrei doi ani de zile. Și la Augsburg Institutul a trecut sub autoritatea Universității, pierzându-și încet, încet din aplombul inițial și din amploarea obiectivelor. Astfel că Rădăuțiul, beneficiind de sprijinul și autoritatea Academiei Române (cel puțin din perspectiva protejării de factorul politic, ceea ce este foarte mult…), și-a văzut de obiective, fapt demonstrat măcar de apariția celor 40 de numere al revistei bianuale „Analele Bucovinei”, care găzduiește nume și teme remarcabile pentru ceea ce și-a propus când a fost lansată: cercetarea istoriei provinciei. Între evenimentele construite în jurul brandului Bucovina acesta este, credem, cel mai temeinic și mai fertil pentru iluminarea identității unui spațiu care are toate datele pentru a constitui una dintre regiunile de dezvoltare ale României.