În plin „război civil”

În copilărie eram mereu atenționați că în anul 2000 va avea loc sfârșitul lumii. Iată că am trecut de prima decadă a mileniului trei și realizăm că într-adevăr s-a sfârșit lumea în care trăiam o viață așezată pe legile creștine cu înțelegere și respect pentru normele morale, pentru legile țării, împotriva hoției și minciunii.

 

Zi de zi ne simțim tot mai stresați de fel de fel de violențe: de la cele verbale cu amenințări, până la jafuri și crime, divizați în tabere diferite: pro și contra rasei canine, pro și contra exploatării aurului din Roșia Montană. Aceste două mari cauze au ca fond sonor și ieșirile în stradă a numeroase categorii de nemulțumiți de veniturile salariale. Interesant este, că după atâția ani de restricții și reduceri, acum vedem peste tot partea goală a paharului. Se poate ușor observa că românii nu și-au pierdut doar încrederea în legile omenești, ci și în credința creștină, dacă reținem atitudinea față de necuvântătoare. Noi, oamenii mâncăm o mare parte dintre patrupede, pe altele le folosim la cele mai grele munci, iar pe câinii care nu ne ajută îi ucidem. Dar oare se ridică numărul de câini violenți, ucigători de oameni, la numărul indivizilor umani, care au ucis și ucid oameni de toate vârstele? Este și azi în vigoare legea din vremea dlui Iliescu, prin care criminalii pot fi puși în libertate, dacă „starea sănătății nu le permite regimul de închisoare”. Cunosc un caz concret. Eutanasierea ar fi o soluție și pentru ucigașii bipezi și chiar și pentru violatori, dacă e să fim drepți. În confruntările privind Roșia Montană, au început să fiarbă cele 300 tone de aur în adâncul nostru pământ, și ne aduc în prezent suferințele neamului nostru fiind mereu ținta celor trei imperii, care cu ghearele lor au tot luat aur din România: Imperiul Otoman – 231 tone; Imperiul Habsburgic – 858 tone; Rusia a reușit să ia 85 tone și să ne sechestreze și tezaurul, fără a mai vorbi de plata pagubelor de război. Observăm că Imperiul din Apus a luat de două ori mai mult decât turcii și de 4 ori mai mult decât rușii. Tot dinspre Apus ne-a venit acum și scadența cu aurul cât ne-a mai rămas. Cum se va finaliza, vom afla, important este să aflăm când și cum s-a făcut tranzacția. Nu ne putem imagina cum vor suporta românii spulberarea munților cu cele cinci biserici și cimitirele, loc de odihnă al strămoșilor. Oare ardeleanul poet Coșbuc să se fi temut de viitor, când scria: „Am vrea și noi, și noi să știm, /Că ne-or sta oasele-ntr-un loc, dacă murim”… Este bine că măcar au aflat românii și de acest capitol al dezbinării publice, spre a nu se afla în fața faptului împlinit, ca în toate privatizările – vânzări. În legătură cu acest subiect, Traian Băsescu a declarat că (citez): „în sufletul meu sunt pentru exploatarea aurului” și, probabil, și Comisia Europeană știe ceva, din moment ce va fi informată (așa a amenințat) și că la Iași nu merge conducta de gaz spre Republica Moldova. Dacă eram în alte vremuri, eram pârâți la Instambul sau la Moscova… Pe fondul acestei tulburări sociale, am asistat la comemorarea a 141 de ani de la apusul lui Avram Iancu, un simbol al luptei românești din Ardeal. Numai că s-a încheiat cum nu se putea mai degradant, în atmosferă de bâlci stropit cu palincă! Cu atât mai lipsit de omenească atitudine bâlciul, când Galațiul Moldovei era „un adevărat paradis devorat de ape”, cum scria Sadoveanu în „Zodia Cancerului”. Momentul ni l-a adus în memorie pe dl Băsescu dansând pe faleză – nu cu „țigănci împuțite”, tocmai când românii se luptau cu apele tulburi ale Argeșului, cu animale de curte în brațe, spre a se salva împreună de la moarte. La Galați au murit înecați de ape 9 români! Dar nici despre aceștia nici despre cei din hăul din Muntenegru nu și-a amintit urmașul voievozilor noștri. Așa că putem înțelege că „român’lor” (așa pronunță dânsul) nu le-a acordat niciodată o minimă considerație. Ieșirile în stradă poate nu-i va mobiliza și pe acei a căror profesie de dascăli ai școlii, a fost numită producătoare de „tâmpiți”. Ei știu că nici eroii din basme n-au învins balaurul cu ușurință; de multe ori după lupte de trei zile și trei nopți și cu ajutorul forțelor naturii, uneori. În epoca modernă balaurul are și serviciile și chiar câte un harem în ajutor. Starea de „război civil” va culmina probabil, când campania electorală va fi în plină desfășurare. Naivi, ca de multe ori, românii speră că la finalul celor două mandate, dl Băsescu va încerca să mai repare cât de cât din greșelile comise și să nu se posteze în fruntea opoziției, împotriva poporului român. N-ar mai trebui să-l regrete pe dl Boc, care ne-a arătat mai întâi coasa, un simbol de toți știut, pe care l-a explicat cu „ieșirea pe cale naturală din sistem”. Dar noi rămânem cu speranța, care „iese ultima din sistem”.