Manifestarea se află sub egida Inspectoratului Școlar Județean, a Clubului Copiilor și Elevilor Câmpulung Moldovenesc și a primăriei câmpulungene. Din păcate, anul acesta au participat, în afara gazdelor, doar alte trei echipaje: Vatra Dornei, Călărași și Brașov. Am participat ca… „asistent din partea publicului” la mai multe ediții ale festivalului și am asistat și la fenomenul transformării unor simple bucăți de lemn în opere de artă în taberele specifice. La fel s-a întâmplat și anul acesta când am văzut cum, cu un buget de superausteritate (s-au putut asigura doar masa și cazarea participanților, motiv pentru care mulți care au vrut să fie prezenți nu și-au putut permite din cauza costurilor de transport), o idee mai poate fi pusă încă în practică. Adică oferirea condițiilor minime unor tineri artiști pentru a-și manifesta talentul. Brașovenii și călărășenii au venit de dragul artei și al zonei Ei bine, în ceea ce-i privește pe cei din Brașov și Călărași, profesorii și-au îmbarcat elevii în propriile mașini și i-au adus la Câmpulung Moldovenesc. Am discutat mai ales cu ei, ca oaspeți din afara județului. Cu profesorii, că elevii erau ocupați cu… dalta. Adică Ioan Neuvirt din Brașov (avându-i în subordine pe tinerii Valentin Șandru și Adriana Stoleru) și Laurențiu Niță din Călărași (a cărui echipă era formată din Mădălina Neacșu și Marian Barbu). Ambii regretă că, mai pe vremuri, acest festival, organizat într-o zonă care oferă artiștilor atât subiecte cât și material de lucru, a ajuns într-o situație atât de delicată. Dar, tot ei, au spus că vor participa, în fiecare an, dacă vor fi chemați. Să scriu și despre ai noștri… Am oferit prim-planul oaspeților, că așa se cuvine, dar să scriu ceva și despre ai noștri. Îi iau pe dorneni, că, deși sunt mai aproape de Câmpulung, tot oaspeți se cheamă. Tinerii, reprezentați de profesorul Mihai Vleju, se numesc Mihai Țarcă și Emanuel Hăgătiș. Băieți de treabă, chiar dacă a trebuit să-și încheie lucrarea fără îndrumător, acesta trebuind să plece din motive personale. Și ajung și la dragii mei din Câmpulung Moldovenesc, Șerban Raia și Costel Adochiței, asistați de profesorul Petru Rusu. Primul, cel puțin, mi-a dat o palmă peste suflet. Dar ca să închei cu prezentările participanților, o concluzie ar fi că toți suferă de aceeași boală. Extindere de suflet, iubire și talent. Maestrul Ion Maftei nu putea să lipsească Chiar dacă nu mai este în funcție ca profesor la Clubul Copiilor și Elevilor din Câmpulung Moldovenesc, unul dintre marile nume ale artei plastice, Ion Maftei, sufletul de până nu demult al manifestării, nu s-a răbdat să nu fie prezent și să nu își exprime părerile față de lucrări. Care nu știu cât au fost luate în seamă, dar totul a ieșit cât se poate de bine într-un timp neverosimil de scurt pentru sculptură. Practic, vreo două zile. Ion Catargiu, printre „ultimii mohicani” ai Clubului Copiilor și Elevilor de la Câmpulung În fine, a venit și ultima zi, când concurenții au primit diplomele și cupele aferente. Din mâna cui? A unuia „dintre ultimii mohicani” al Clubului Copiilor și Elevilor Câmpulung Moldovenesc, actualul director, Ion Catargiu. Cel care s-a zbătut și se zbate ca tot ceea ce s-a construit în zona educației culturale sau științifice de-a lungul anilor în instituția pe care o conduce să continue, chiar dacă nu mai sunt posibilitățile de altă dată. În fine, dl Catargiu „a avut onoarea”, cel puțin așa a spus, să se bucure de cele patru lucrări, „care toate sunt pe primul loc”. Iată și cum au fost botezate de autori: „Timpul” (Câmpulung Moldovenesc), „Corp de țărancă” (Brașov), „Natura plânge” (Călărași) și „Călugăr” (Vatra Dornei).
Comentarii