Biserica sub tirul „ziaristului onest (!?)”

„Atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreți și voi să vă duceți ? Și Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce ? Tu ai cuvintele vieții celei veșnice !” (Ioan VI, 66-68)

 

De ce „mulți s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El?”. Ne spune Sf. Evanghelist Ioan câteva versete mai sus că Mântuitorul condiționase intrarea în Împărăția lui Dumnezeu „pe când învăța în sinagoga din Capernaum” (Ioan VI, 59) în mod tranșant zicând: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu!” (Ioan VI, 51) A pus apoi întrebarea: „Vă smintește aceasta?” (Ioan VI, 61) Mântuitorul ne lămurește și asupra acestui cuvânt adăugând: Vă întreb pentru că „sunt unii dintre voi care nu cred…, trupul Meu este adevărata mâncare și sângele Meu, adevărata băutură!” (Ioan VI, 64, 55) În zilele noastre, ca și atunci, „cuvântul acesta a rămas tot atât de greu” (Ioan VI, 60) și provoacă „mințile multora” să se îndepărteze de El și de Biserica Sa, chiar dacă își declară preocuparea privind mersul ei istoric și rostul său în societate. Să ne socotim prezenți în sinagoga din Capernaum și să-i vedem pe cei ce L-au părăsit întorcându-I spatele, dar în același timp să ascultăm întrebarea Sf. Petru: „Unde să ne ducem, Doamne, Tu ai cuvintele vieții veșnice!”, ca apoi, în cunoștință de cauză, să asistăm la „judecata ziaristului cu Biserica”. N-am spus „înțeleptului” ca pe vremea lui Cantemir, am spus „ziaristului” pentru că mulți ziariști au devenit în zilele noastre superînțelepți, ei pot toate și dau de pământ cu toate, ba chiar se iau la trântă cu Dumnezeu și-I „pun unghia-n gât” ca să-L oblige ca și pe cel din pilda Mântuitorului care-și îngenuchiase confratele și-i cerea: „Plătește-mi ce-mi ești dator,” uitând datoria sa uriașă, de care puțin mai devreme, cu mare generozitate, fusese iertat. Am deschis tema cu titlul de mai sus pentru că mi s-a părut nedrept ca Biserica Ortodoxă să fie tratată zi de zi ca dușman al societății pe toate posturile de televiziune și, cu puține excepții, în toate ziarele, de parcă toate relele din prezent i-ar fi imputabile și mai rămâne câte ceva pe la alții, dar așa, nesemnificativ. În centrul planului urzit de superînțelepții aceștia ca să „dovedească” pierderea încrederii populației în Biserică stă sondajul, acest „instrument de măsură” cu care operează „metrologii sociali” ale căror „aparate” sunt neverificabile și se supun doar „marjei de eroare”, adică „+ – %”, adoptând cu generozitate cifra „3.” De câte ori, și aceasta se întâmplă „la șase luni,” apare un astfel de sondaj începe tirul „ziariștilor onești,” al sociologilor și comentatorilor, care cu o „grijă” deosebită trag concluzii de genul: Biserica Ortodoxă a mai pierdut 5, 10, 20… de procente, apoi, o oră sau două se trece la căutarea vinovaților: Patriarhul că nu apare public, popii lacomi și zgârciți care bagă mâna în buzunarele oamenilor „fără a emite factură”, versus Papa care este preocupat și îngrijorat de soarta oamenilor nevoiași, societățile de binefacere care adună boschetarii din canale, Școala care este subvenționată prost pentru că statul dă banii Bisericii… Și așa ajungem la metoda de deturnare a mentalului colectiv prin sondaje. Cu ceva vreme în urmă mă hotărâsem să nu mai deschid o astfel de temă, să scriu și eu despre teologie ca să lămuresc oamenii să nu-I mai întoarcă spatele Mântuitorului, dar uite că „ăștia nu te lasă să respiri aerul păcii” și tulbură societatea punând-o în capul Bisericii Ortodoxe, că ei au ce au cu Biserica Ortodoxă, ea este rea, celelalte sunt O.K. Ea nu acceptă propunerile libertine ale Occidentului și-i stă împotrivă și de aceea „trebuie să moară” (Ioan XIX, 7), că doar strigă din toți rărunchii „Noi lege avem”, nu-i așa? Și uite cum se pun una după ala emisiunile pe toate posturile de televiziune. Putea să lipsească unul? Nu! Deci și B1-TV s-a conformat, rezervând o întreagă zi pentru a analiza de ce pierde Biserica Ortodoxă în sondaje, ba chiar s-a mers până acolo că a fost înscrisă chestiunea între „îngrijorări” și a fost preluată de „Butonul de panică” al lui Cătălin Prisăcariu în ziua de 12 a lui August, anul de grație 2013, ora 22,30. N-am crezut că se va ajunge la debitarea unor inepții de genul definiției: „Biserica este acea entitate care distruge credința!” A cui credință? A unui ziarist care este deranjat că există cotidianul „Lumina” promovat de Patriarhie în dauna ziarului propriu? A aceluiași ziarist care vede în postul de radio și de televiziune „Trinitas” un concurent „care acaparează atenția românilor în dauna TVR și Radio România?…”. Păi nu-i de mirare că „gâlceava lui cu Biserica” a dus la concluzia că „veniturile din taxele și impozite proprii trebuie să se întoarcă înapoi spre sine pentru a se îmbrăca și hrăni”! Aceasta chiar l-a dovedit ca „înțelept”! Cum de a ajuns omul la așa concluzie? Simplu, trei interlocutori, două doamne și un domn, parlamentari invitați la discuții, tocmai susținuseră că veniturile din activitățile proprii ale Bisericii nu sunt impozitate pentru că acestea se întorc în circuitul social prin programele filantropice. Când am auzit părerea moderatorului că „Biserica se comportă ca o corporație, care practică evaziunea fiscală” am înțeles mesajul emisiunii, anume acela de a face „pe dracu-n patru” ca la următoarea sondare a opiniei publice să mai scadă 5, sau chiar 10 procente. Ceea ce au făcut cei doi „reprezentanți ai mass-media în gâlceava lor cu Biserica” se potrivește ca în oglindă cu tabloul în care Mântuitorul se afla în curtea arhiereului Caiafa și aici „unul dintre slujitori, care era de față, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Așa răspunzi Tu arhiereului?”, după care ca o slugă grijulie, I-a zis: Acuma „proorocește-ne cine te-a lovit ?” (Matei XXVI, 68) Să nu se creadă că ceea ce scriu este un fel de a „pune batista pe țambal”, nicidecum. Știu că sunt unii preoți care fac fapte demne de dispreț și umblă după câștig urât, dar dacă numărul lor redus este luat ca etalon pentru întreaga Biserică și se emit judecăți de genul celor arătate, atunci trebuie să revin asupra unor întrebări puse anterior privind activitatea filantropică: 1. Cum se face că ziaristul nostru a văzut pe un popă că a spoliat un bătrân singur refuzând să-i acorde asistența religioasă până nu-l plătește „fără factură” și nu are ochi să vadă un milion de oameni cuprinși în programul filantropic al Bisericii Ortodoxe? Dar acel bătrân o fi existând și în realitate? 2. Cum se face că în dezbaterile publice și emisiunile tv românești nu se păstrează aceeași măsură în critici față de celelalte culte, în sânul cărora se petrec fapte asemănătoare sau poate chiar mai mari relatate de mass-media străină, dar la noi sunt doar telegrafiate sau înlocuite cu aprecieri pozitive? Ce ziceți, bunăoară, de sfatul Papei Francisc dat celor 800 de călugărițe „ca să devină mame bune și active” în sensul propriu al cuvântului? 3. Biserica Ortodoxă este preocupată în numele Mântuitorului de grija ca omul să câștige viața de veci. Cum se face că niciun ziarist nu s-a dus să întrebe un preot care slujește „vai de mama lui” într-un sat prăpădit și uitat de lume: Părinte, „ce să fac eu ca să moștenesc viața de veci? (Matei XIX, 26) Oare să judec pe altul? Să arăt pumnul cuiva amenințând: lasă că-ți arăt eu ție? Să văd în „Capul Bisericii Ortodoxe doar un manager care face profit?” Nu! El știe una și bună: „După legea noastră Biserica trebuie să moară!” Și ce pui în loc dragul meu, oare „drepturile omului, etica și echitatea atee” care dezumanizează și distrug sensibilitatea sufletului? Mai pot adăuga și alte întrebări, desigur retorice, dar nu merită efortul pentru că, vorba țăranului, „oricum ar fi pisica tot în picioare cade”, adică și ziaristul o va ține langa, Biserica trebuie să scadă în sondaje, și dacă nu provocăm noi această scădere atunci cine? Citind „Psaltirea în versuri” a Sf. Mitropolit Dosoftei al Moldovei, am găsit câteva versuri proprii, sau cum zicea el însuși, „de mine izvodite,” care spun așa: „Că-i mai bună de-mpreună viața cea frățească Decât ura ce destramă oaste vitejească!” Ei bine, oastea care luptă cu păcatul – că ne place, că nu ne place – este Biserica, iar onor ziariștii noștri nu fac altceva decât să dezbine în loc să cultive viața cea frățească, și… motivele le știu ei prea bine. Este interesantă subtilitatea acțiunii: sondajul bianual, timpul ales – de regulă în posturile creștinești, ora de vârf și ascunderea adevărului. Să luăm în discuție recensământul. În anul 1992 s-au declarat că aparțin de Biserica Ortodoxă 86,8% dintre români, în anul 2002 86,8 %, iar în anul 2011 86,5%. Se constată o scădere de 0,3%. Unde s-a dus acest procent ? O parte se regăsește în diferența născuți – decedați, numărul decedaților fiind mai mare decât dublul nașterilor, iar o parte se regăsește în trecerea în masă a romilor la cultul Penticostal, mijlocită de calitatea regelui Cioabă care a devenit pastor și, așa cum singur a mărturisit, „a trecut cu 100 de comunități rome la acest cult, singurul care și-a mărit procentul cu 0,3%, dar în care se regăsește și scăderea înregistrată de Biserica Romano-Catolică, adică în procent de 0,5%. Nimeni nu a făcut vreo referire la această realitate, dar s-au năpustit și dau în cap Bisericii cu sondajul, or sondajul presupune 1050 persoane la care se aplică marja de eroare ± 3%. Au plecat în calcul de la procentul 68,5% și au ajuns la 63,9%. Aplicați cu bună-credință marja de eroare în ambele cazuri și veți vedea că diferențele sunt mult mai mici, numai că dă bine -5%, -10%… Este greu de presupus că va ajunge Biserica în sondaje la 0%, dar orice este posibil în condițiile în care Biserica Ortodoxă trebuie să scadă…, deși ei ar vrea să moară! Nu mi-a venit să cred când ziaristul a adus drept cauză a scăderii „lipsa de umanitate a Bisericii Ortodoxe”. Când a fost lipsă de umanitate? Când Biserica Ortodoxă a zidit case sinistraților și i-a scos din suferință? Când adună bătrânii în cămine și le asigură până la sfârșitul vieții un trai decent sau când adună copiii în căminele proprii ca să le asigure educația? Despre ce vorbim? A, vorbim despre câțiva popi „care strică toată frământătura?” (Matei VI, 6-12) Păi și Mântuitorul îi condamnă și atrage atenția: „Feriți-vă de ei și de aluatul lor!” Mă întreb însă, de ce atunci când „acești popi” sunt scoși din rândul preoților pentru abateri sunt apărați tocmai de ziariști și aduc în emisiuni așa-numiții „sindicaliști” ca să se răfuiască cu Biserica pentru că i-a îndepărtat? Când și cu cine sunt corecți ziariștii? În această cheie trebuie interpretat tot demersul declanșat cu atâta virulență, la care „a marșat” și postul B1-TV pe care-l credeam mai echilibrat ca altele de pe piață. Sunt convins că realizatorii dezbaterilor pe tema sondajelor din ziua de 12 a lui august 2013, au avut o jenă pentru că au fost nevoiți „să acompanieze cântecul de sirenă fals”, interpretat cu nonșalanță de unii ziariști și trăit cu un ușor roz-bombon pe obraz de unul dintre ei – Cătălin Prisecariu, pe care îl apreciez, chiar dacă „a trebuit” să participe activ la partitura impusă de piață. Am sesizat jena de pe chipul lui și asta spune tot, dar dacă vrea un răspuns la întrebarea „ce să fac să moștenesc viața de veci”, trebuie să apeleze la un duhovnic care nu bagă mâna în buzunarul nimănui, dar nici nu-i va emite factură pentru vreo sumă, și aceasta pentru că nu cunoaștem metoda aplicării T.V.A-ului, nu știm la ce! Cât privește disconfortul creat de faptul că Radio și Tv „Trinitas” eclipsează celelalte radiouri și televiziuni, nu vă îngrijorați dragi ziariști, ba chiar să apreciați efortul, pentru că trebuie să vorbească cineva și de moralitate sau chiar să și scrie în „Ziarul Lumina” ca „să lumineze tuturor celor din casă” (Luca VIII, 16), că deja avem parte de un munte de întuneric și imoralitate. Surprinde verva cu care „pornesc la drum” și nu mi-o pot explica. Bine, „o samă” de slujitori ortodocși „dau cu oiștea-n gard” și nu realizează faptul că Mântuitorul le cere să facă misiune în societate potrivit Predicii de pe munte, dar cazurile lor nu sunt prezentate punctual ca să fie exemple pentru toți de lipsă de onestitate. Culpabilizarea Bisericii Ortodoxe – atenție, numai a Bisericii Ortodoxe! – este o faptă ce nu face cinste niciunui ziarist care se respectă pe sine și profesia sa, dar ține de „a patra putere în stat”. O aplecare mai atentă asupra acestei realități ar duce indubitabil la concluzia că Biserica nu este o putere în stat, și, dacă nu este „putere” în sensul organizării statului, atunci socotim că aceste cazuri sporadice de comportament injust al unuia sau altuia dintre slujitori, care scandalizează opinia publică, nu se înscriu în rândul termenului generic „corupție,” pentru că acest termen implică puterea care se negociază pentru a obține foloase necuvenite. Funcționarul corupt își vinde puterea, profită de putere și aplică șantajul pentru câștig, aplică legile strâmb contra cost și realizează dezechilibru în aplicarea corectă a dreptății. Toate acestea nu se pot pune în oglindă cu cazurile „slujitorilor scăpătați” care nu iau în seamă mila creștină pentru a-și înmulți averea, dar mirarea vine din faptul că atunci când Biserica Ortodoxă pune în aplicare canoanele ei pentru a disciplina clerul și scoate pe câte unul prin depunere din treapta slujirii este aspru criticată că le face o nedreptate prin încălcarea drepturilor… Când este ziaristul onest? De ce nu vine și el în sprijinul Bisericii – măcar și prin abținerea de la comentarii asupra unor astfel de cazuri? Nu, el o ține pe-a lui: Biserica trebuie să scadă, dar ca să crească ce? Când va ajunge „tot omul” – chiar și ziarist fiind, să înțeleagă un lucru elementar, și anume acela că dacă „Dumnezeu este alungat din cetate” atunci căderea ei este imediată? Biserica strămoșească s-a identificat cu bucuriile și necazurile Neamului românesc în îndelungata sa istorie. Nu cumva, mă întreb și eu așa cum se întreba moderatorul „butonului de panică”, promovarea unor astfel de acțiuni și atitudini le descoperă cinismul și ura față de acest popor care-și găsește mângâierea în Biserică? S-a optat, văd bine, pentru ca instituția Bisericii să fie redusă la tăcere pentru ca să nu mai fie nimeni împotriva păcatului, iar eforturile în acest sens sunt susținute la scară largă de mai toate organizațiile și societățile media. S-a ajuns ca astăzi să se repete ura celor ce L-au răstignit pe Mântuitorul, dar de această dată este răstignită Biserica Sa. Însă nu-i nicio mirare pentru că încă de atunci ne-a spus: „Veți fi urâți de toți pentru numele Meu” (Luca XXI, 17) sau altfel spus, „dacă pe Mine M-au prigonit și pe voi vă vor prigoni!” Mă întreb și eu cu mintea mea slăbănoagă: Ce vor fi câștigat sufletește din această gâlceavă cei care folosesc „pana” ca pe o măciucă și în loc să înșire rânduri de învățătură sparg principiile vieții sănătoase? N-ar fi mai potrivit să se aplece cu răbdare asupra propriei conștiințe pentru ca „acest scaun de judecată propriu” să poată percepe cu acuratețe grija Mântuitorului exprimată prin două fraze care fac cât toată Legea audio-vizualului la un loc? Iată cum „curg” aceste fraze: „Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, și din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei XII, 35-37). Atenție, numai oamenii vor da socoteală… Toate bune! Pr. IONEL FILON