Nicolae Labiș, într-un debut năclăit (4)

– precum puiul în cîlți –

 

În acele zile încărcate cu patos revoluționar, poeții români cîntau aprins zile festive, republica, locomotiva, strungul, țapina, planurile economice sau chiar firava cravată pionierească. Și ne vom îngădui doar trei exemple: Cântec pentru Planul de Stat La început de an Te-a-mbrățișat poporul: Ești primul nostru Plan! Tu-nsemni pentru cei mulți și desrobiți Belșug în casă nouă Și drag: Republica! S-au încleștat mai tari, mai hotărâte brațele Pe ciocan, Pe plug, pe condei! Tu-nsemni mai multă pâine, mai mult fier, Cărbuni și aur negru, din belșug. În urma ta va crește lumina ca un val, Uzini noui răsări-vor cu steag roș pe furnal! Și sufletele le cuprind și le aruncă Vioaie, unul altuia: chiot de muncă. Și-ntrecerile cresc și se-nmulțesc În jurul tău, iubite Plan, Căci vrem să te-mplinim Și depășim, Mai repede, în mai puțin de-un an!…11 GEORGE DAMIAN Chenarul începătorilor Azi primim cravata roșie!… Condeiul sprinten străbate azi hârtie Pentru ziua de azi scrie-o poezie; Cravată roșie, azi te primim și inima Pentru viața nouă, cântă de bucurie! Cravată roșie, tu ești O părticică din mărețul steag, Pe care și noi pionierii noui Te iubim și te vom apăra cu drag! Și noi copiii am ales Drumul spre pace: nu voim războiu! Prin Stalingrad a răsărit un soare nou Și pentru noi. Nu vrem războiu! Ascultați, voi de peste oceane! Pionierii Republicii noastre Populare Pornesc voioși cu forță înzecită Să-și clădească-o viață fericită. Alături de pionierii sovietici Vom fi și noi, milioane!…12 NORMAN MANEA elev cl. VI element. Suceava 23 August Te-am așteptat: știam că vei veni! Te prevesteau diminețile însângerate Și asprele amiezi când ciuma fascistă Umbla să sfarme dorul de dreptate! A fost grea lupta, aprigă și lungă: Întemnițata-nvățătură: cuvântul Partidului Străbătea ziduri de închisori Și-n nopți, prin besne, rumeniri de zori: Pătrundea în casă, în suflete, în fapte, Îndemn la luptă pentru libertate! Într-o zi ai sosit, libertate, Pe căștile cu stele roșii, vii scântei: Răsună pe străzi: „Sculați voi oropsiți ai vieții!” Era în August douăzeci și trei. Cântau katiușele, cântec de sărbătoare Iar roșiile steaguri, nădejdi împlinite, Fluturau către noi Victorie mare! Ostașii lui Stalin, solii muncii și vieții, Sdrobit-au nazismul spurcată robie, Minciuna și jaful și lanțuri, o mie! Ei, ostașii roșii, peste pământul patriei subjugate, Peste lacrimile suferinței, Peste urmele lanțurilor descătușate, Pentru visurile roi în inimi, Pentru idealurile mai vii ca oricând, Pentru gândurile spre lumea cea nouă, spre fapte, Au strigat jertfindu-și sângele pentru toți: „Libertate”! Libertate! Au răsunat peste munți, până la albastra mare, Au început să te susure izvoarele, pădurile, Să te simtă copiii ca pe-o sărutare, Să te cânte fetele-n șezătoare, Să te murmure bătrânii, după ani lungi și grei, „Ai venit, Libertate, ești a noastră zi scumpă, August douăzeci și trei! Pe pământul patriei libere, azi, Cu partidul în frunte, cu zâmbete, cu trainice bucurii, Te-am așteptat să vii; Cu brațele pline de povara faptelor dorite, Cu sufletul mai roșu, ca soarele fierbinte! Pentru tine s-au pârguit în livezi poamele Și roadele muncii au umplut, ca nicicând, hambarele; Te-au așteptat oțelarii, petroliștii, minerii, strungarii, Cu normele peste plan depășite, Țesătoarele, cu spornice angajamente-mplinite; Hora muncii, în chiot s-a-ncins peste tot: Pentru tine cărbunarii, mai mult lignit scot, Tractoriștii mai cu drag, brazde lungi pentru pace însemn, Furnaliștii mai iute, mai viu la întreceri se-ndemn, Monteurii, frezorii, școlarii, toți, din orașe și sate, Ți-au pregătit marșul muncii, zi de libertate!” Astăzi, cu partidul în frunte, construim cu temei, Te îmbrățișăm cu faptele, August douăzeci și trei!13 RADU CÂRNECI La vremea debutului năclăit al poetului Nicolae Labiș, „trudeau penița” prin regiunea Suceava Gruia Bodnărescu, Valeria Boiculesi – care va fi apoi redactor de carte la poemul Puiul de cerb (dat la cules – 10.II.956; bun de tipar – 11.IV.956) și volumul Primele iubiri (dat la cules – 20.VII.956; bun de tipar – 20.VIII.956), semnate de Nicolae Labiș, apărute la Editura Tineretului –, Radu Cârneci, George Damian, Teofil Lianu, Norman Manea, George Sidorovici, Dragoș Vicol, ca să nu-i pomenim decît pe cei a căror semnătură o întîlnim frecvent în „Lupta poporului”, unde mai toți scriau în dorul lelei… proletcultiste. Acestea erau modelele, canonul realismului socialist, de care se putea scărpina peana utemistului Nicolae Labiș, dar școlarul din codrii Mălinilor mai încerca uneori, și el, după sonurile lui Teofil Lianu, cîte un jucăuș… Cântec de pădure Răsărit; și o lumină ca vin roș, curgând pe zare: brazi pieptoși, sămânță plină, păduri dese, viitoare. Ne-am suit, Vasile frate, măsurând cu pasul steiul; cu țapina, tu în spate, eu c-o foaie și condeiul. – Hei, de-ar fi Ilie-n viață (un glonț neamț i-a oprit graiul) … Răsunau de dimineață cântecele de pe plaiuri… Ochii-mi ard; îți ard și ție când țapina o apuci și prăvăli pentru Ilie două norme de butuci. E chindie… Fierbe-n cană borșul. Pofta e aprinsă: – Ia doi păstrăvi de bulboană, copți pe lespedea încinsă… În țăpuși de brad se zbate soare roșu, fără seamă, arde râul, vântul bate, cântă munții de aramă… Ochii lui Vasile-n zare lunecă, buchet de zâmbet… Palma aspră, muncitoare, pe-un butuc își face îmblet: „Legănuș frumos să crească bradul acesta cu pricina, pentru țâncul ce-o să-l nască peste-o lună, Mădălina…” 14 NICOLAE LABIȘ Cenaclul literar Fălticeni În fapt, pînă a nu împlini 14 ani, școlarul fălticinean și-a încercat șansa, în toamna anului 1949, să publice la „Viața românească” din București, poezia Muntele cântă. Numai că, vigilent, „colectivul de poezie” de pe b-dul Ana Ipătescu nr. 36 îi solicita „Tov. Nicolae Labiș, Văleni-Stânișoara, Com. Mălini, jud. Baia” să mai trimită și să-și declare vîrsta și apartenența socială: „Am primit poezia «Muntele cântă» și ne-a bucurat dorința dumitale de a scrie. Numai din aceste versuri nu ne-am putut însă forma o părere asupra posibilităților d-tale și deci te rugăm să ne mai trimiți. Te rugăm să ne informezi asupra vârstei d-tale și apartenenței sociale. Îți recomandăm, să încerci a oglindi în versuri aspecte din mediul în care muncești. Cu salutări tovărășești, / Colectivul de poezie: / Cristian Sârbu / Mihu Dragomir / Eugen Jebeleanu” 15. Așa se îngroapă în uitare o poezie care i-ar fi dat băiatului din Văleni-Stînișoara curaj să-și exprime cu mai multă naturalețe „mândria codreană”. Muntele cântă Când soarele răsare, rubiniu, dimineața, Prin munți, Peste ape și punți Se naște cu vuiet de muncă viața. Cămășile negre, vărgate Înfășură corpuri vânjoase, bronzate, Bătute de soare, bătute de vânt. Țapinele scurmă cu ciocul de fier În arbori ce pier și cad la pământ. Aici Între miezuri de stâncă În noroi sau în funduri de râpă adâncă, Cu palme bătute, cu buze crăpate, Cu inima-n flăcări, fierbinte ca jarul, Muncește mereu țapinarul… Când noaptea perdeaua de umbre-și desface, Când soarele raze-n hățișuri împlântă, Viața se naște Și muntele cântă.16 Ceea ce n-ar fi fost deloc rușinos pentru debutul unui școlar de 14 ani. Textul nu era chiar lipsit de farmec și oferea destulă grație prozodică, însă o sintagmă precum „cămășile negre” scăpăta o relație spontană și periculoasă cu „sumanele negre” din România acelor ani. Precum se poate constata însă, redactorii paginilor literare aveau vajnice tipare stahanoviste – un plan anual de condeie muncitorești! –, în care schilodeau naivitățile unor tineri pentru ca după jumătate de veac să-i vedem lăudîndu-se cu nemaipomenită rezistență culturală. Curat rezistență, dacă mai au curaj să scîrțîie pixelnița și astăzi… Din nefericire, Nicolae Labiș n-a fost înzestrat cu asemenea… rezistență!!! ION FILIPCIUC 11 Debut în „Lupta poporului”, Suceava, an III, nr. 457, luni, 31 ianuarie 1949, p. 2, care mai tipărește în același ziar, nr. 562, luni, 6 iunie 1949, p. 2, poezia Tineretul nou, iar în nr. 574, luni, 20 iunie 1949, p. 2, Țapinarul. 12 „Debut absolut”… în „Lupta Poporului”, an III, nr. 556, luni, 30 mai 1949, p. 2, pagina culturală, unde mai semnează versuri Ecaterina Mihăescu, Mi-e sete de viață; Olivia Roșca, Poemul muncii, și Ilarie Poștariu, eseul La 150 ani de la moartea lui Pușkin. 13 „Lupta Poporului”, an IV, nr. 935, luni, 28 august 1950, p. 2. 14 „Făclia Sucevei”, Suceava, an IV, nr. 1233, luni, 7 octombrie 1951, p. 2, „Pagina culturală”. Poezie necunoscută lui Mircea Coloșenco, la editarea cărții Nicolae Labiș (1935-1956) Bibliografie, ed. cit. 15 Gheorghe Tomozei, Moartea unui poet, ed. cit., p. 105 16 Nicolae Cârlan, Virtuți și virtualități poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiș, Muzeul Național al Bucovinei, Editura „Bucovina Viitoare”, Suceava, 1998, 100 p. 19-20.