În parfumul florilor de tei

Și-n această vară iubirea statornică a lui Mihai Eminescu și a noastră a românilor – Natura – ne-a adus prin parcuri și alei, parfumul florilor de tei.

 

În această atmosferă trăim și bucuria că mulți sunt românii care nu uită frumosul, în ciuda emisiunilor stresante transmise pe ecrane. Dacă de la Academie, de la oamenii condeielor, de la iubitorii locurilor, pe unde pașii Poetului au trecut cu adevărat sau doar în vis, au primit atâtea semne de prețuire, avem toate motivele să fim și mândri, și fericiți că românismul nu moare. Am putea spune că „De la Nistru, pân’ la Tisa!” Eminescu ne-a vizitat țara, și-a auzit Poezia, s-a bucurat că Rusaliile din acest an au căzut mai bine și că prin tradiția acestei sărbători, ramurile de tei în casele românilor au adus și vestea că a mai apărut un buchet de 34 de poezii, neștiute de noi până acum, în volumul „Vis” pe care îl așteptăm cu nerăbdare prin librării. Parcă mai mult ca altădată, publicațiile din toate zonele țării au cuprins în pagini gândurile românilor despre Poet. În localități, în instituțiile de cultură și de educație, Luceafărul și-a trimis lacrimile de lumină. La București, la Palatul Parlamentului, în sala „Constantin Brâncuși”, membrii Societății Numismatice Române au deschis o expoziție de plachete, insigne, pictură și grafică, dedicată zilei de 15 iunie. Ca și-n alți ani, românii de peste Prut au participat în număr mare la această comemorare. Pe Calea Victoriei, purtând tricolorul și tablouri cu chipul Poetului, aveau și pancarte cu chemarea: „Basarabia – România – Unire!” Pe arterele Capitalei zburau fluturași cu chemarea: „Semnează pentru Basarabia! www.basarabia.acasă.ro”. Sunt necesare 100.000 de semnături pentru susținerea unei legi care face din Republica Moldova o prioritate a statului român. 100.000 de semnături pentru 3 milioane de români. „Te așteptăm pe stradă și la metrou”. Emoționează ca orice dorință de „acasă” a oricărui om. În Botoșani, ca de obicei, iunie mobilizează întreaga zonă. Aici, din 2002 înfloresc și „Teiul de aur” și „Teiul de argint” – premii și distincții înființate de editoarea, scriitoarea Elena Condrei, care este sufletul activității culturale. În acest iunie, Teii Doamnei Condrei au călătorit înfloriți la Râșca Sucevei, la București, Iași, Turda, Oradea, dar și-n Chile! Merită laude și conducerea Botoșanilor, iar Doamna Condrei va rămâne pentru scrisul eminescian „Doamna Teilor” (cum a spus doamna Cernica). Suceava mai mult prin Dumbrăveni l-a comemorat pe Mihai Eminescu. În țară, Dumbrăvenii, ținut bucovinean, este cunoscut și recunoscut ca având un Centru Cultural „Mihai Eminescu” datorită primarului Ioan Pavăl și secretarului Mihai Chiriac. Ei manifestă o mare prețuire pentru cultură și țin vie memoria Eminovicilor, având mereu alături o față bisericească: preotul mult respectat Constantin Jaba. Și municipiul Suceava ar trebui să fie mai vocal: se știe că Eminescu în repetate rânduri i-a atins cu pasul pământul și a menționat în scris că forul de învățământ sucevean era superior celui din Cernăuții vremii; a fost prieten cu Samuil Isopescu, dascăl în Suceava. Cetatea Sucevei, păstrează în zidurile ei bătrâne chemarea poetului „Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta!” Pentru că „Doina” este „un țipăt de suferință îndelungată, de disperare bătrână, devastatoare … expresia unei suferințe colective, ajunsă în stare explozivă” – cum spunea academicianul Eugen Simion. Suceava se poate mândri cu vocea documentată a bucovineanului Ion Filipciuc, cercetător literar, care pe bună dreptate a declarat că „pentru noi, bucovinenii, scrisa eminesciană este pâinea cea de toate zilele”. Așa se explică nu numai mișcarea culturală din vremea teilor în floare sau a zilei de 15 ianuarie, ci și pana îndârjită cu care sunt apărate vestigiile istorice. Un exemplu sunt paginile scriitorului jurnalist Ioan Paranici, pentru restaurarea statuii lui Petru Mușat și a statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare din Suceava – capitală a Moldovei timp de 167 de ani! Chiar dacă luna iunie și-a lăsat zilele în urmă, la Ipotești, teii sunt mai bogați în floare ca de obicei și ne cheamă într-un unic parfum de poezie eminesciană.