Suceava, cu „Cetatea de Scaun – 625”

Suceava, străveche așezare românească, veritabilă gură de rai din spațiul Țării de Sus a Moldovei, te îmbie deopotrivă prin frumusețea, varietatea, liniștea și răcoarea naturii înconjurătoare, prin densitatea nebănuită a monumentelor istorice, ca și prin explozia înnoirilor materiale și spirituale din ultimele decenii.

 

Suceava îți oferă la tot pasul emoționante mărturii ale epocii mușatine, în general, și ale vremii glorioase a domniei lui Ștefan cel Mare, în special. Așezat la răspântia unor foarte vechi și importante drumuri comerciale, pe malul drept al râului Suceava, de la care și-a luat și numele, ce își are izvorul în Obcina Feredeului, orașul a avut poziția unui centru de coordonare a unui întins ținut. Începând din anul 1951, Institutul de Arheologie al Academiei Române a întreprins cercetări sistematice privind istoria Cetății de Scaun, după o întrerupere de 50 de ani. În documente, Suceava apare întâia oară la 1388 ca reședință a voievodului Petru I Mușat (1375-1391), fiul lui Costea Mușat. Procesul de dezvoltare a Sucevei era într-un stadiu destul de înaintat când Petru I Mușat a mutat aici capitala Moldovei de la Siret. În vederea întăririi capacității de apărare a statului feudal independent Moldova, domnitorii au arătat o grijă deosebită construirii de cetăți de apărare trainice. Cetatea de Scaun de la Suceava a fost ridicată de Petru I Mușat, în secolul al XIV-lea, fiind întărită ulterior și îndeplinindu-și în chip strălucit funcția, neputând fi cucerită niciodată cu forța armelor. Suceava a rămas timp de 176 ani capitala Moldovei, până în anul 1564. Aici și-au avut reședință următorii domnitori (unii mai puțin însemnați): Roman I Mușat (1391-1394); Ștefan I Mușat (1394-1400); Alexandru cel Bun (1400-1432); Ilie I și Ștefan II (1432-1444, Ilie în Țara de Sus); Ștefan II (1444-1447); Roman II, fiul Ilie Orbitul (1447-1448, domnia a ținut 8 luni); Petru II și Alexandrul II (1448-1449); Bogdan II, tatăl lui Ștefan cel Mare (1449-1451, ucis de Petru III Aron la Reuseni); Alexandru II și Petru III Aron (1451-1455, Petru Aron, în Țara de Sus); Petru Aron III (1455-1457); Ștefan cel Mare (1457-1504); Bogdan III, fiul lui Ștefan cel Mare (1504-1517); Ștefăniță Vodă, fiul lui Bogdan (1517-1527); Petru IV Rareș, al doilea fiu al lui Ștefan cel Mare (1527-1538); Ștefan V Lăcustă (1538-1540); Alexandru III – Cornu (1540-1541); Petru IV Rareș, a doua oară (1541-1546); Ilie II, fiul lui Petru Rareș (1546-1551); Ștefan VI Rareș (1551-1552); Alexandru IV Lăpușneanul (1552-1561); Iacov Despot (1561-1563) și Ștefan VII Tomșa (1563); Alexandru IV Lăpușneanul, a doua oară (1564-1568). Alexandru Lăpușneanul, ca să placă turcilor, arde toate cetățile moldovenești, în afară de Hotin. Suceava fiind distrusă de foc, strămută capitala țării la Iași. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost întărită și fortificată de Ștefan cel Mare, care a domnit 47 de ani, două luni și 3 săptămâni. La Suceava, între anii 1377-1665, a existat o monetărie. Voievozii Moldovei au bătut monezi: groși și jumătăți de groși de argint; au fost emisiuni ale lui Petru Mușat, Ștefan cel Mare, care emite la Suceava groși și jumătăți de groși numai de argint, Alexandru Lăpușneanu emite dinari de argint (1558), Despot Vodă emite taleri și dinari de argint și ducați de aur (1563) etc. Despre Cetatea de Scaun a Sucevei a scris o carte Mircea D. Matei (ediția 1967, Editura Meridiane, București), care conține 32 de fotografii. Și tot Mircea D. Matei, cu Emil I. Emandi, au scris o alta (ediția 1988, Editura Sport Turism București) cu un număr foarte mare de fotografii. Aniversarea la 620 de ani de la prima atestare documentară a orașului Suceava și a Cetății de Scaun a Sucevei, din 8-10 februarie 2008, a fost marcată de Primărie și prin scoaterea unei medalii aniversare. Medalia este confecționată din tombac, a fost executată de Monetăria Statului, având diametrul de 70 mm și grosimea de 5mm. Pe avers, în centru, este prezentată stema municipiului Suceava. Se observă, de dimensiuni mai mici, în partea superioară, în centru, capul de bour cu stea în frunte și, incorect prezentate, soarele și semiluna în dreptul urechilor, semiluna cu deschidere în interior. Corect ar fi fost ca soarele și semiluna să fie așezate mai jos, în dreptul gurii bourului, iar semiluna, cu deschiderea în exterior. Așa apare în Stema României, care are în interior și Stema Moldovei cu capul de bour (a lui Ștefan cel Mare). Sub stema municipiului sunt gravați anii: 620. Pe revers, în centru, este redată o imagine a Cetății de Scaun a Sucevei, dar nu cea mai reprezentativă. Semicircular este scris „Cetatea de Scaun a Sucevei”, iar la bază sunt gravați anii: 1388-2008. Medalia nu are trecută sigla gravorului și instituția care a emis-o – Primăria Sucevei. Despre această medalie am discutat cu muzeografii de la Muzeul Bucovinei Suceava, care mi-au oferit informații. La aniversarea a 600 de ani a Cetății de Scaun a Sucevei, Secția Suceava a S.N.R., împreună cu Muzeul Județean, a emis o medalie din tombac aurit, cu diametrul de 60 mm și grosimea de 3 mm. Pe avers, în centru, este efigia domnitorului Petru Mușat 1375-1391. Pe revers, în centru, este Cetatea de Scaun cu stema Moldovei, iar la bază sunt gravați anii: 1388-1988. Medalia scoasă la aniversarea a 600 de ani a Cetății de Scaun a Sucevei este mult superioară medaliei emise la 620 de ani. Așteptăm medalia la 625 de ani a municipiului Suceava. LAVRIC GAVRIL, Gura Humorului