În așteptarea mântuirii

Iată – deosebit de semnificativă – dedicația de pe noul volum semnat de scriitorul bilingv (așa-și spune chiar el) Mihai Prepeliță – „Șarpele cu două capete” (Ed. Printech, 2012): „Pământenilor bucovinenilor mei dragi, de la Crai nou, acest nou volum (al 62-lea, vai…), la început de An Nou, cu urări de Sănătate și Inspirație!”.

 

Este semnificativă, pentru că face trimitere deopotrivă la obârșia sa românească de pe aici și pentru fertilitatea excepțională a Inspirației scriitorului nord-moldav, trăitor într-o Rusie acaparatoare, într-o Moscovă care i-a marcat destinul. Volumul de nuvele este mai degrabă un volum de amintiri/trăiri din habitatul sovietic, așezate sub semnul violului șarpelui cu două capete asupra Evei, dăruită astfel unui Adam care pecetluiește păcatul pentru care cei doi sunt alungați din Rai. Volumul stă sub semnul mottoului „În mâinile femeii stă mântuirea lumii”, sentință atribuită lui Lev Tolstoi. Dar siluirea Evei de către „bicefalus” (!) rămâne un păcat, iar lumea tot așteaptă mântuirea… „Numai că eu nu dețin un arsenal întreg de arme de foc, precum nefericitul «poet al revoluției din octombrie» Vladimir Maiakovski și niciun briceag măcar nu am pe lângă mine, ca să-mi tai venele…”, scrie nemântuit Mihai Prepeliță.