Oscilând între fățărnicie și audiență, televiziunile ne-au făcut să credem că nimic nu-i mai important ca dragostea românilor față de animale, până când s-au convins că chestia cailor este o problemă europeană, ajunsă așa de sus că te întrebi cum de n-a fost observată mai devreme.
Dar, spre bucuria noastră, cabalinele au fost înlocuite de felinele lui Nuțu Cămătaru (om milos, suflet mare, un infractor periculos!) și cu mâța Nuței, consecventă cu sine, prinde și acum șoareci prin palatul Cotroceni. Duși cu preșul vreo două săptămâni, am uitat c-a avut loc congresul PNL la care, drept să vă spun, am crezut că opoziția din interior, reprezentată de troica Tăriceanu, Orban și Chiliman, are o bază mai largă, cu gura și cu numărul. Dar, când acolo, n-a întrunit decât adeziuni nesemnificative, Crin Antonescu rămânând instalat în poziția de lider puțin contestat. Totuși, opoziția internă ne-a demonstrat că nu-i bine să ai unanimitate, ca să nu fii acuzat de dictatură și de totalitarism de stânga, comunist, fiind suficiente acuzațiile de alianță cu stânga, la care este și volanul, iar Tăriceanu uitând că s-a putut menține la guvernare între 2004-2008 tocmai datorită sprijinului stângii. Opoziția palidă din PNL le-a dat apă la moară tuturor celor care așteaptă o minune, să le cadă puterea-n brațe, „pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”, să-și înece ranchiuna și frustrările în acuzații interesate, de asemănare cu sistemul totalitar și cu Antonescu dictator în PNL. Păi, bine, de unde ați scos voi stupizenia că tot ce reunește un număr mai mare de conștiințe la o idee, la un proiect, este o potențială dictatură? Vrând să se spele de zgura trecutului, deși mai au coșmaruri și noaptea sar din pat și bat din palme, cuprinși de spaime și de sudori reci, vor să apară curați și uscați, dar acuzațiile lor sună fals, la fel ca ale vechilor activiști și comuniști staliniști care, dacă erau combătuți în dogmatismul lor, îți puneau eticheta de fascist, „facist” cum rostea Ceaușescu, în peltica lui revoluționară de profesie. Nu poate fi prevăzută evoluția lui Crin Antonescu și a partidului său, întărit cu Klaus Johannis, care, deocamdată, nu demonstrează decât că e bine ca în toate să ai un neamț; cert este că se menține adeziunea la ideea care face din Traian Băsescu principalul obstacol în modernizarea și reformarea statului. Nu putem ști nici dacă popularitatea lui Crin Antonescu îl va menține în cursa pentru Cotroceni. Știm sigur că de pe urma desfacerii alianței USL, atât de dorită de toți opozanții, are de câștigat numai PDL-ul și Traian Băsescu, culcatul pe urechea că „nu mor caii când vor câinii” având efect paralizant pentru voință. În politică, la fel ca în război, nu-i bine să lași garda jos că poți, când te aștepți mai puțin, să primești o lovitură năucitoare și, din cât ai fost, rămâi o epavă, amintirea unei glorii apuse. Nu știu cum s-au brodit lucrurile, dar mi se pare că PDL-iștii s-au grăbit cu Consiliul lor de coordonare, cu moțiunile amatorilor de condus o corabie care ia apă pe toate părțile. Cearta pe șefia PDL-ului, față de monolitul liberal, poate aduce o stare de confort în tabăra lui Crin Antonescu, dar și satisfacția că nu se vor găsi alți Stolojani care să facă pirueta trădării. Greu de crezut că PDL-ul se va putea aduna din petice, din moment ce a apărut și altă candidatură, a treia, în persoana Monicăi Macovei, reprezentând aripa reformistă, a intelectualilor, care se adaugă la „feseniștii” lui Blaga și nuțiștii Elenei Udrea, blagosloviți de Traian Băsescu, care a și anunțat că se întoarce în politică după Cotroceni, dând de înțeles că va prelua partidul lui de suflet. Apariția Monicăi Macovei (carismă yok, breton din belșug) flancată de Cristian Preda, Sever Voinescu și un aciuiat de dată recentă, Papahagi, care au vorbit pe rând și au luat-o de la capăt, mi-a amintit de montajele artistice de pe scenele căminelor culturale, unde erau pomeniți doar El și Ea. Toți au vorbit de schimbări, de programe, de reforme, dar nimeni de parale, că politică fără bani nu prea merge. Dar nu e greu de priceput că banii sunt la Nuți, poate și la Blaga, dar nu la Macovei, care este într-o situație ingrată dacă nu-i oprită pe la CE, să bea apă din prezidiu. Este posibilă o alianță Udrea – Macovei, mediată de Băsescu, pentru înlăturarea lui Blaga, chiar dacă acesta, prins la mijloc, a făcut actul de supunere față de șef. Oricum, s-a lansat deja ideea că un PDL fără Traian Băsescu este ceva fără vigoare, Nuți, sigură de victorie, fiind dispusă să se dea deoparte când va fi să fie. Ca să fim în ton cu evenimentele, să-i amintim domnului Traian Băsescu că nu-i bine să călărești doi cai în același timp: și PDL-ul, ceea ce înseamnă o încălcare a fișei postului, și țara, în calitate de președinte ales al românilor, cum îi place să se autodefinească. Prinzând din zbor ideea suspendării, Traian Băsescu a găsit cu cale să le scrie lui Ponta și lui Antonescu o scrisoare, pe puncte, cu ce au de făcut, în genul celei primite de la Barroso. Cei doi nu prea l-au luat în seamă și atunci, ca să se arate lumii cât îi pasă de țara lui de mâna a doua, cu oameni care nu muncesc, a ieșit la atac, într-o conferință de presă, chiar într-o zi de marți (n-a ținut cont că marți sunt trei ceasuri rele). Cearta dintre puteri se dă în jurul vizei Schengen care, în opinia domnului Băsescu, e legată de îndeplinirea măsurilor cuprinse în MCV, legătură negată de Victor Ponta. De când se fac valuri în jurul vizei Schengen, pentru care România ar fi îndeplinit condițiile tehnice, lumea nu mai știe ce să creadă: adică, ce câștigăm noi din această viză? Până la urmă ar trebui să înțelegem toți că purtatul cu vorba, condiționarea acordării vizei este o modalitate în mâna lor de a ne umili și mai mult decât au făcut-o până acum, prilej nimerit pentru Traian Băsescu de a-i denunța „boborului” pe Cei Doi și pe toți USL-iștii că nu știu și nici nu vor să apere interesul național, cum o face el. Atât Ponta, cât și Corlățan nu s-au lăsat prinși în laț, declarând că guvernul a făcut tot ce era necesar pentru primirea vizei Schengen, dar dacă n-o va primi la JAI (Justiție și Afaceri Interne), numita viză nu mai este o prioritate pentru România. Domnul Băsescu ar vrea să lege acordarea vizei de reforma din justiție, adică în viziunea luminoasă a interesului național (când n-are argumente trece pe coarda sensibilă), iar Morar, omul nostru, să fie pus procuror general. Ei, vezi? Asta era! Să fie liniștit și după încheierea mandatului că nimeni, nici din curiozitate, nu va mai deschide dosarul „Flota”. Numai că, după ce doi membri ai CSM, Ghica și Dănileț, au fost, la presiunea judecătorilor din țară, eliberați din funcție, s-a dovedit că reforma în justiție poate fi făcută și altfel: de jos în sus. O reformă în justiție în care cei implicați se cred deasupra societății, puși acolo de o forță divină, care nu pot fi schimbați, dați jos, mutați, fără să dea socoteală pentru faptele săvârșite, nu folosește nimănui. Pe de altă parte, un ministru al justiției, aprobat de parlament, confirmat de președinte, care n-are nicio putere (face propuneri și constată ce fac structurile din justiție) are o soartă ingrată. Hăineală e înșurubată în scaun și nu poate fi dată jos, alții din DNA, DIICOT, tot așa. Și te întrebi cum de s-a făcut atâta vâlvă cu atentatul la justiție, când Băsescu a fost suspendat? În mâna cui este justiția? N-am fi avut parte de atâta preocupare pentru soarta internă și externă a României venită de la Cotroceni, dacă nu s-ar întâmplat să primim un impuls extern. Dintr-o dată s-au pus în mișcare elementele scutului de la Deveselu, sunt întrunite condițiile ca USL-ul să nu mai vândă țara rușilor, cota de încredere a crescut până acolo de unde ne-a venit dictatul în 1940, europenii vor pune capăt muncii la negru, iar Barak Obama a adoptat planul nostru de redresare economică. Cum să te lași de politică? Ce va fi când vom avea ca prim-ministru pe Ileana lui Cocoș și la Cotroceni pe Monica Macovei? Puteți spune: „Bucuroși le-om duce toate…”?
Comentarii