Alegerea

Un aparent banal exercițiu psiho-lingvistic este cam așa: i se propun subiectului câteva noțiuni, iar acesta trebuie să le reproducă fără să stea pe gânduri (așadar, fără a avea în vedere selecția și ierarhizarea). Și (cumva) le reproduce, convenția teoretică (însă nu singura suficientă) fiind că le va spune/scrie nu la întâmplare, ci în funcție de niște argumente intime pe care, adesea, nici nu e în stare să le formuleze ca atare. …În această perioadă, un exercițiu similar se propune în PDL, din partea unor membri care susțin perspectiva de dreapta a partidului, dar care găsesc că grosul l-ar forma cei de stânga. Așadar „dreapta, stânga” sau „stânga, dreapta” sunt seriile care să dea consistență și, poate, coerență activității de viitor a partidului?!

 

O eventuală limpezire a situației o sugera recent, la Suceava, prim-vicepreședintele O. Onofrei, de opinie că substanța dreptei ar putea fi mai bine susținută de membri din zona mediului privat, chiar și dintre cei care conduc afaceri cât de mici; și de părere că veșnicii bugetari ar avea un handicap în a percepe în profunzime dreapta. Exercițiu util, cred, și în alte partide, chiar dincolo de „doctrine”. Dar poate că încă mai eficient ar fi dacă și oamenii de afaceri ar fi supuși analizei, pentru a se decela cu onestitate care sunt cei care au făcut și fac afaceri cu piața și care sunt cei care au făcut și fac (și mai vor să facă…) afaceri cu statul. Nu pentru că statul n-ar fi un partener bun (iar pentru unii chiar nu e!), ci în sensul că statul este cel care le suportă (adesea extrem de scump) afacerile.