Bravooo! Un film românesc a obținut trofeul „Ursul de aur” la festivalul internațional de film de la Berlin (al doilea în contul cinematografiei românești, după cel din 2004); plus premiul FIPRESCI. Succese pe care le primim ca atare, cu aplauze. Acasă, „Poziția copilului” (regia – Călin Peter Netzer, scenariu – C.P. Netzer, Răzvan Rădulescu) va putea fi văzut de pe 7 martie a.c. Până atunci, frunzărim presa străină, cea germană, mai ales. Și aflăm despre „realitate”, „corupția din România”, țară „din fostul bloc”, despre „problemele sociale ale unei întregi națiuni”, „putreziciunea unui sistem”, „răceala simțirilor” unui personaj; dar și despre „relația patologică dintre (o) mamă și (un) fiu”, despre „fractura umană” (în post-decriptarea regizorului).
L.D. CLEMENT
Noțiuni ce nu ne par a fi străine și care, mai ales, par o miză insistentă până la clișeu a filmului românesc postdecembrist. Dintr-o poveste care se identifică mai mult decât am vrea cu povestea unui oarecare tânăr în vârstă de 23 de ani care relatează mereu și mereu, oricui vrea să-l asculte, cât mai naturalist, despre traumele suferite încă din viața intrauterină, despre familia lui spurcată, despre odioșii din jur. Poveste ce se îndepărtează cu fiecare reluare a sa de un eventual succes terapeutic, dimpotrivă îngropându-se într-o patologie fără leac. Pe vremuri, copii, ne uitam la filme despre Vestul Sălbatic. Acum, adulții din vest își tratează propriile răni urmărind filme despre Estul Sălbatic.
Comentarii