Note de lector

„Junimea literară (1904-1914; 1923-1939). Bibliografie”

Printre recentele apariții editoriale, un loc distinct îl ocupă cea intitulată Junimea literară (1904-1914; 1923-1939). Bibliografie (Ed. Tipo Moldova, Iași, 2012) semnată de dr. Alis Niculică.
 

E vorba de o lucrare de mult necesară, întrucât oferă cititorului interesat prețioase informații în legătură cu una dintre cele mai prestigioase publicații bucovinene de la a cărei primă apariție a trecut mai bine de un veac și care a avut un rol extrem de important în dezvoltarea vieții culturale românești din Bucovina și nu numai. Mai precis, autoarea a întocmit o evidență integrală a materialelor publicate timp de aproximativ trei decenii în revista Junimea literară de la Cernăuți. Pentru întocmirea unui asemenea „inventar” de autori și titluri, au fost necesare îndelungi eforturi și multă stăruință pentru adunarea și ordonarea atentă a informațiilor. Și asta cu atât mai mult cu cât, din nefericire, în județ (și nici în altă parte din țară) nu există o colecție completă a acestei prestigioase publicații. Lucrarea este precedată de o consistentă Introducere. Fiind temeinic documentată în această problemă (vezi, printre altele, lucrarea sa Din istoria vieții culturale a Bucovinei: teatrul și muzica apărută în 2009), dr. Alis Niculică reconstituie mai întâi contextul social-politic și cultural (deloc favorabil românilor din provincie) al perioadei premergătoare apariției acestei reviste. Printre altele, cititorul află că Junimea literară nu a apărut pe un teren lipsit total de tradiție. Anterior, trebuind să depășească atitudinea ostilă a autorităților, reprezentanții intelectualității românești din Bucovina (puțini, câți erau la vremea respectivă) au pus bazele unor astfel de publicații: Crestomaticul românesc – 1820, Bucovina – 1848, Foaia Societății… – 1865, Aurora Română – 1881 și Încercări literare – 1892. Apariția acestora a avut loc (cu excepția primului titlu menționat) în împrejurările determinate de mișcarea revoluționară de la 1848. Printre câștigurile dobândite atunci s-a aflat dreptul naționalităților din imperiu la învățământ în limba proprie. Ca urmare, tot mai mulți copii români din această parte de țară au absolvit diverse școli. În asemenea condiții, deși unele dintre publicațiile menționate au avut apariții efemere, ele au avut totuși partea lor de contribuție la creșterea treptată a numărului de intelectuali români de aici și, implicit, la ridicarea nivelului cultural al populației. Un rol important în acest sens l-au avut și reprezentațiile teatrale sau șezătorile literare susținute de trupele din Țară și de cei mai cunoscuți scriitori români din acea perioadă, evenimente cu larg ecou în rândul populației românești din Bucovina. Era deci cu atât mai mare nevoie de o publicație care să-și aducă partea ei de contribuție la cultivarea limbii române și propagarea culturii. Într-un asemenea context, din inițiativa unui grup de intelectuali din Cernăuți în frunte cu Ion Nistor și George Tofan, la 1 ianuarie 1904 a apărut primul număr al revistei Junimea literară, apariție care, după cum subliniază autoarea lucrării, „trebuie pusă deci pe seama efervescenței culturale care a cuprins Bucovina la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea” (p. 10). Intențiile celor care s-au ocupat de întemeierea revistei sunt consemnate de Ion I. Nistor chiar în primul număr: „Dorința noastră cea mai vie, de care suntem însuflețiți la editarea acestei reviste, este ca să deșteptăm în publicul român gustul pentru lucrări literare românești de valoare și ca să facem ca ideile întrupate în ele să pătrundă în toate păturile sociale românești” (p. 11). Pentru împlinirea unui asemenea obiectiv de mare importanță pentru populația din Bucovina era necesară gruparea în jurul Junimii literare a tuturor scriitorilor, consacrați sau începători, din provincie. Junimea literară a apărut în două etape distincte, total diferite din punctul de vedere al mediului social-politic și cultural, fapt reflectat în însuși conținutul revistei. Prima este cuprinsă între 1904, anul apariției, și 1914, când, datorită izbucnirii Primului Război Mondial, revista și-a încetat existența. Referindu-se la felul cum a evoluat publicația în această perioadă, în editorialul După zece ani George Tofan preciza: „Am căutat să stabilim legătura culturală cu celelalte părți ale neamului nostru, deșteptând în cetitorii noștri din Bucovina dragostea și interesul pentru tot ce-i românesc, literatură, știință, muncă culturală și cine cunoaște împrejurările de la noi va ști că aceasta nu era lucru ușor, trezind în românii din celelalte țări interesul pentru o frântură a neamului, care nu merită să fie dată uitării” (p. 15). Cea de-a doua etapă se suprapune cu perioada interbelică, mai precis cu intervalul 1923 – 1939. Trebuie precizat că, în principiu, programul Junimii literare nu s-a schimbat prea mult. Altul era însă acum contextul politic și cultural în care apărea, context la care revista s-a acomodat în foarte scurtă vreme. Ca urmare, s-a diversificat în mare parte însuși conținutul ei, printre colaboratori aflându-se oameni de cultură din întreg spațiul românesc. Revista și-a întrerupt apariția în 1939, pe fondul frământărilor care au cuprins întreaga Europă, determinate de izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale. Se punea astfel punct existenței uneia dintre cele mai prestigioase publicații românești. Adevăratele dimensiuni ale vieții cultural-literare din Bucovina nu pot fi apreciate corect fără a lua în seamă contribuția Junimii literare în această privință. În legătură cu aceasta, în 1934 Ion I. Nistor afirma: „Înfăptuirea idealurilor mari și generoase nu aparțin unei singure generații, ci ea se săvârșește treptat de generațiile ce se perindă una după alta ca și undele apelor curgătoare. Timp de 30 de ani, în unire cu scumpii și neuitații mei colaboratori, am muncit lună cu lună și an cu an la editarea acestei reviste așa de scumpă sufletelor noastre. Și astfel am izbutit să prindem în numeroasele ei volume tot ce gândul și sufletul nostru bucovinean au produs mai bun, mai nobil și mai frumos în ultimii 30 de ani” (p. 19). Se înțelege că în cele trei decenii de apariție, în Junimea literară au fost publicate foarte multe materiale cu o tematică diversă. Cu atât mai dificil a fost demersul întocmirii evidenței și al grupării lor în așa fel încât cititorul interesat să ajungă cât mai lesne la autorul și la articolul căutat. Cu meticulozitatea care o caracterizează, dr. Alis Niculică a reușit pe deplin să împlinească acest deziderat, organizând materialul după criteriul tematic. Ca urmare, cele câteva mii de titluri sunt grupate în următoarele capitole: Limba și literatura română, Literatură universală, Folclor, Istorie, Viață culturală și spirituală, Științe, Politică, Necrolog. Comemorări, Iconografie, Concursuri, premii, Bibliografii și Poșta redacției și administrației. La rândul lor, capitolele sunt structurate în subcapitole, fapt care vine și mai mult în ajutorul cercetătorului. De exemplu, primul din capitolele menționate cuprinde poezie, proză, teatru, memorii etc., în cadrul lor materialele fiind așezate după criteriul alfabetic (al autorilor) și cel cronologic (al titlurilor publicate). Să mai adăugăm și faptul că autoarea a întocmit și un Indice de nume care-l ajută în plus pe cititor să se orienteze în cadrul revistei. Analizând modul cum a fost organizată bibliografia în cazul de față, dr. Liviu Papuc, el însuși specialist în domeniu, precizează în Prefață: „Descrieri unitare, rigoare în abordare, apropiată de pedanterie, dispunere a materialului care denotă cunoașterea în profunzime a domeniului de activitate – toate acestea caracterizează realizarea deosebită a Doamnei Alis Niculică, aplicată asupra unei reviste la care a colaborat tot ceea ce a însemnat ceva în scrisul bucovinean (și nu numai), începând cu membrii Academiei Române și cu cei ai Societății Scriitorilor Români (nu mai dăm exemple, ele fiind la îndemâna oricui cercetează volumul), revistă care a debutat, a consacrat, a validat în timp nume ce figurează cu cinste în istoria literaturii române” (p. 8). În concluzie, prin apariția lucrării Junimea literară (1904-1914; 1923-1939). Bibliografie, printre puținele de acest fel, dr. Alis Niculică împlinește o datorie morală față de cei ce au trudit pentru apariția și apoi pentru ridicarea, în contextul și la posibilitățile de atunci, a acestei reviste la înalte cote valorice. În același timp, oferă celor interesați de cunoașterea vieții culturale din Bucovina din acea perioadă posibilitatea de a culege informațiile direct de la sursă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: