Vraiște

Ecce homo!!! Dar nu de vreun Pilat e vorba aici, ci de ofuri din când în când pârâte dinspre câte unele dintre instituțiile noastre, ofuri despre care, firește, nu se face vorbire nici în ritoasele conferințe de presă, nici în voioasele comunicate, nici în declarațiile de voie și de nevoie. S-ar zice că după văratice alegeri și mai ales efectele lor, la tomnatice campanii pentru alegerile puse la iernat, prin destule birouri bântuie neliniști și neașezări.

 

Vorbele cele neoficiale și dificil de verificat prin goarnele oficiale spun și așa: că unul nu se dă plecat, că altul s-ar da așezat dar n-are destule proptele, că altul trântește în ușă cu pumni și picere strigând c-o fi la putere ori că puterea-i va veni în decembre (vorba ceea: Mai pune s-aducă jăratec și focul s-aud cum trosnește). Sau cum că un șefuleț tranzitoriu de până acum lunile e pus să ducă tipsia cu cafele ori, mai rău, e dat la munca de jos sau pus să stea pe sfert de scaun, să se vadă de va cădea singur ori se va prăvăli împins. Ori cum o cumințică de până deunăzi s-a trezit cu secretară la ușă și mașină la scară, destul să arate cu adevărat cine e și încă cine-ar putea fi. Cine chiar n-are treabă cu așa teribile mișcări de personal stă (mde, lucrează…) și urmărește spectacolul, cu destulă atenție cât să nu devină cumva victimă colaterală. Iar cine e în treabă, face giudeț, jandarmerie și altele, ori hohotește în pumni văicărindu-se onest sau mincinos: vaaaai, ce oameni!