Bravo, bă, politicieni din ambele tabere, băteți-vă, scuipați-vă, scoteți-vă ochii, băgați-vă prin pușcării după cum vă vine rândul, păruiți-vă în văzul lumii, că cei de pe margine râd de voi și vă așteaptă la cotitură, ca atunci când vă veți pierde capul, să vă ia locul, înainte de-a vă dumeri voi că n-ați luat în seamă pe cine trebuie.
N-aveți decât, voi, cei din fruntea PDL ului, să vă dați huța în teleguța Forței Civice și a Alianței România Dreaptă (ce, era strâmbă?), prescurtat ARD, cu pretenția „Cei ce nu ard dezlănțuiți ca noi // În flăcările noastre se vor destrăma”, și, chiar dacă vă ține haina, pălăria și bastonul, Pavelescu PNȚ și unul, după nume aromân, Papahagi, n-ar trebui să fiți atât de orbiți, încât să nu vedeți că vine în fugă, la un pas-doi în urma voastră, în coasta stângă, Dan Diaconescu, cu partidul și televiziunea lui. Și voi, cei din alianța USL, rău faceți că nu vedeți un partid care e cotat acum, în sondaje, cu peste 10% și care are toate șansele să rupă din electoratul vostru și al dușmanilor voștri, atât de mult încât, după alegeri, să nu puteți face nimic în parlament fără aleșii Partidului Poporului. Din punctul meu de vedere, n-am a mă teme, cu atât mai mult cu cât partidul lui Dan Diaconescu va lua locul UDMR-ului, cu un număr de senatori și deputați mai mare. Partidul lui Dan Diaconescu, pe care l-am crezut o anexă la locomotiva prezidențială, o masă de manevră pentru derutarea și descurajarea adversarilor, s-a dovedit a fi, cel puțin la nivelul declarațiilor și în ciuda tuturor promisiunilor „trăsnite”, singura forță politică capabilă să coaguleze nemulțumirile și frustrările dezmoșteniților, segment social însemnat numeric, interesat să se opună „ciocoilor”, văzuți peste tot, în toate celelalte partide. În momentul de față, Partidul Poporului poate fi considerat singurul partid de stânga de pe scena politică românească, cel care exclude ciocoii, categoria celor îmbogățiți peste măsură, prin fraudă și jaf, folosind aparent căi legale, pe care eu i-am numit hoți juridici pentru a-i deosebi de hoții fizici, cei care fură azi o găină, capace de canalizare și tot ce se poate fura cu mâna, nu cu pixul, deosebindu-se substanțial de PSD, considerat de stânga după nume. Un partid de stânga nu poate fi de acord cu privatizările frauduloase, cu vânzarea pământului la străini, cu tolerarea, în rândurile sale, a afaceriștilor, a infractorilor și a tuturor celor care se folosesc de partid pentru a accede în funcții bănoase. De ce trebuie privatizat Oltchim? Pentru că se cere de către forurile externe? Este așa de greu de înțeles că străinii, indiferent cine sunt și ce spun, își văd de interese lor; cu cât ești mai sărac, cu atât sunt ei mai bogați. Se uită prea repede că, în perioada 1900-1940, 80% din capitalul existent în economia românească era străin, care, ca și acum, obținea profituri mari și foarte mari, exportate, nu reinvestite. Mă așteptam de la un partid de stânga, aflat la guvernare, ca Oltchim să fie dat spre administrare, conducere, producție, desfacere, profit, celor care muncesc acolo, muncitori, ingineri, tehnicieni, să fi primit fonduri bănești și, după trei ani, timp în care erau scutiți de dările către stat, să fi fost obligați să plătească și datoriile restante și cele curente și să obțină profit. În acest fel, mulți care ard gazul ar fi fost eliminați (nu e nevoie de 18 di-rectori!), se reduceau drastic cheltuielile administrative, cu fondurile de protocol, cu secretarele, cu hârtia și energia! Voi, guvernanți, asigurați cadrul juridic și cei de la Oltchim vor ști ce să facă: un comandament împotriva leneșilor, defetiștilor, a celor care vor compensate și pe urmă ajutor de șomaj, un inventar, un audit, un consiliu de administrație restrâns, neplătit, o listă de priorități, un regulament nou de ordine interioară, o fișă a postului împotriva celor care taie frunze la câini etc. Este greu, dacă nu imposibil, să-i faci pe politicieni, guvernanți, îmbogățiți să înțeleagă că dansează pe un vulcan; toți aceștia au ca deviză postdecembristă „Cine fură azi un ou nu-i decât un mare bou” și nu au timp să judece la rece ce spune cea mai mare parte dintre români, că mergem într-o direcție greșită. Probabil că este o „artă” de a lua pulsul opiniei publice, n-o stăpânește oricine și, duși de valul îmbogățirii cu orice preț, nici nu le trece prin minte că pot să piardă tot, mulțumindu-se să scape cu viață. E mai mult ca sigur că ei și-au făcut socoteala că marile răsturnări sociale și politice au loc după evenimente majore în istoria lumii, cum au fost cele două războaie mondiale, din prima jumătate a secolului al XX-lea. În niciun caz nu poate avea loc o schimbare cu „plimbări” în jurul Cotrocenilor, iar ideologii de tinichea le-au dat asigurări că nu mai vin tancurile rusești. Mă și mir că potentații noștri care fac atâta caz de credință, de religia creștină, nu-și pot da seama cât de ușor se poate transforma egalitatea în fața lui Dumnezeu în egalitatea palpabilă, aici, pe pământ. Nu-i nevoie de niciun război, nici măcar de un război civil, ajuns în presa străină din surse dâmbovițene, să te trezești că te-ai străduit să acumulezi în zadar, că nu-ți folosește la nimic. Ați auzit de „Marea Spaimă” care a pus stăpânire pe nobilimea franceză după declanșarea revoluției din 1789? Cei care, dintre nobili și bogați, nu au fugit în țările din jur, au făcut cunoștință cu ghilotina revoluționară. Nu intrați în panică; modalitățile de a fi trimis pe lumea cealaltă s-au diversificat și țin seama de drepturile omului. Deocamdată, singura forță politică care se opune privatizării Oltchim este Partidul Poporului, fie și din interesul de a cumpăra o parte din acțiunile acestei întreprinderi, numai să nu fie vândute la străini. Ce-ar fi ca privatizările să fie oprite până la alegerile din 9 decembrie a.c., să se aștepte să se limpezească apele. Cu toate că timpul până la alegeri este relativ scurt, nu poți fi sigur de rezultat, pentru că nu știm ce va spune Barroso după ce i-a trecut îngrijorarea și și-a arătat satisfacția pentru restabilirea democrației și a statului de drept în România. Lângă spusele lui Barroso să adăugăm spusele președintelui nostru care va merge până la capăt (care capăt?) cu justiția în frunte și cu serviciile care își vor face în continuare datoria, până când se va ajunge să se demonstreze cu probe, evident, că la referendum s-au fraudat 5 milioane de voturi. Nu știu ce va aduce ziua de mâine, poate o decapitare a USL-ului, urmată de dizolvarea parlamentului, nu în întregime, numai majoritatea care a votat suspendarea. Și nu ar fi de mirare, dacă presa antiprezidențială va primi o pereche de hățuri, iar plimbările de voie să fie interzise cel puțin în zonele fierbinți. În asemenea condiții, ce privatizări mai poate face guvernul? Ar fi bine să se concentreze pe ce mai poate face, să lase devalizarea țării pe seama altora care vin din urmă, și pe dreapta, și pe stânga. Oare partea civică din Forța lui MRU va fi de acord să se vândă ce-a mai rămas din țară? Sau numai așa putem dovedi că suntem buni europeni? Până una alta, trebuie găsiți banii pentru a salva Oltchim și muncitorii care nu și-au primit salariile pe ultimele două luni. Tocmai cei care nu și-au primit banii susțin că privatizarea este soluția de salvare, uitând că, oriunde s-au vândut pe nimic la străini obiective industriale de sute de milioane de euro, noii stăpâni au dat afară sute și mii de muncitori. Este o soluție propunerea Partidului Poporului de a salva Oltchimul? La televiziunea lui Dan Diaconescu se vorbește mult, se condamnă și pe stânga și pe dreapta, ca și cum toată lumea îi așteaptă să salveze România, dar nu-i mai puțin adevărat că trebuie luați în seamă. Cel puțin ei, diaconeștii, nu se ascund în spatele niciunei alianțe, nu și-au schimbat culoarea, sunt atât cât sunt și nimic mai mult. Nu știm de pe acum ce surprize ne pregătesc alegerile din decembrie; bine că paleta ofertelor e mai cuprinzătoare.
Comentarii