„Ulma – o comună de origine etnică huțulă”

Cartea cu titlul de mai sus este a doua monografie, după „Izvoarele Sucevei – o comună din Munții Bucovinei” de Ion Afloarei, care tratează/descrie direct problema huțulilor din județul Suceava.

 

Autorul cărții, Gheorghe (Iurii) Cega, este băștinaș al Ulmei, un intelectual devotat comunității natale, folclorist și etnograf care, de zeci de ani, s-a dovedit a fi un cercetător neliniștit, punându-și întreaga lui putere intelectuală în slujba intereselor neamului și nu numai, dar mai ales scoaterii din anonimat a spiritualității extrem de bogate a oamenilor locului. Fiind la bază învățător, completându-și ulterior studiile și devenind institutor, Iurii Cega se naște în 1946, în Ulma. Școala elementară o face în satul natal, cea pedagogică la Sighetu-Marmației, practicând mulți ani nobila muncă de învățător, director școlar, lucrând apoi în domeniul culturii și administrației, revenind, înainte de pensionare, la catedră. Mediul de viață rural, mai ales cel de munte, încă din copilărie, iar apoi anii petrecuți ca învățător l-au călit, l-au format să-și iubească neamul, ținutul natal, semenii din jur, limba, obiceiurile și, nu în ultimul rând, spiritualitatea foarte bogată a acestor locuitori, duri sau gingași, de pe Obcinile Bucovinei. Culegând cu minuțiozitate și studiind folclorul local, având ca îndemn și model oferit de regretata și devotata familie de învățători și etnografi Myroslava și Daniel Șandru, Iurii Cega nu numai că a continuat frumoasa dar nu ușoara muncă a predecesorilor săi, de culegător de folclor literar și muzical ucrainean, dar a și publicat două volume din această creație populară: „Oi bohata huțulie” (Ce bogată-i huțulia), 2003, apoi „Liubliu teba huțulie” (Îmi ești dragă huțulie), 2009, cărți editate cu sprijinul UUR. Iurii Cega a colaborat încă din liceu cu știri, reportaje, interviuri, schițe, eseuri etc. pe teme didactice sau chiar cu povestioare cu tâlc educativ la ziarele ucrainene: ”Novyi Vik” (Veac Nou), mai târziu, în ucraineană și română, la „Curierul ucrainean”, „Ukrainskyi Visnyk”, „Vilne slovo” (Cuvânt liber) și chiar la revista literară „Naș holos” (Vocea noastră). În ultimii ani, treptat, a început să cocheteze și cu poezia, atât în ucraineană, cât și în română, ajungând astăzi să creeze versuri cu valoare educativă și artistică. Găsim în poeziile sale meditații asupra scurgerii timpului și idei satirice, în multe dintre ele reflectându-se influența populară. Fiul lui, Cristian-Ilie Cega, este un demn urmaș al tatălui în domeniul creației literare. Deja a debutat în poezie, scoțând volumul „Fata de vis”, editat de UUR. În ultimii ani, Iurii Cega s-a dedicat cercetării istoriei și documentării profunde asupra localităților componente comunei Ulma. Studiul monografic despre care scriem și in grano salis îl prezentăm a apărut în acest an, 2012, în cadrul Societății Culturale „Ștefan cel Mare – Bucovina”, în seria „Pagini din istoria și cultura Bucovinei”, avându-l ca referent științific pe prof. dr. Mugur Andronic, care semnează și prefața cărții, cu titlul „Stop cadru – la Ulma. Ulma – o comună de origine etnică huțulă”, urmat de „Argument”, semnat de instit. Mircea Ihnatiuc, primar al comunei Ulma. Primăria a și finanțat tipărirea monografiei. Cartea, de circa 290 de pagini, este foarte bogată în informații scrise, fotografii, facsimile privitoare la monografia comunei etc. În încheiere, apare un capitol dedicat bibliografiei selective studiate de autor, însumând 60 de documente din arhive, dicționare, reviste, articole sau studii folosite de autor, fie în română, germană, rusă sau ucraineană. Monografia conține 5 capitole: cadrul geografic, istoria comunei Ulma, activitatea economică, învățământul și cultura, precum și lista de „oameni aproape obișnuiți” (evocarea unor oameni de seamă ai comunei, adică „ulmeni prin naștere” și „ulmeni prin adopție”). Interesante sunt aprecierile făcute de prefațatorul cărții, care, printre altele, afirmă că această monografie este „un crâmpei de istorie și cultură locală surprins pentru eternitate de autor, ceea ce nu poate fi decât o contribuție notabilă la istoria Bucovinei…”. Apoi mai adaugă: „trebuie s-o spunem că până în prezent nu sunt multe comune care au dat naștere unor destoinici intelectuali care să-și fi asumat această datorie de onoare, aceea de a scrie CARTEA, prima carte, cartea de căpătâi, a meleagurilor natale…” Prefațatorul subliniază că „prezenta carte (…) reprezintă a doua monografie a unei unități administrative locuită majoritar de descendenții vechilor familii de huțuli care au colonizat ținutul carpatic bucovinean cu sute de ani în urmă” (prima carte a fost „Izvoarele Sucevei”…, despre care am amintit în primul aliniat al prezentei note – n.n.). „Apariția acestei lucrări era necesară – afirmă primarul în «Argumentul» său – pentru a da celor interesați informații corecte despre istoria unei populații chinuite, aflate la hotarul unui fost imperiu”. Ceea ce este deosebit de interesant referitor la această carte este că autorul, înaintea trecerii la prezentarea propriu-zisă a celor 5 capitole ale monografiei, prezintă în sinteză toate informațiile științifice exprimate de mulți istorici români, germani, ruși și ucraineni referitoare la etno-geneza huțulilor, deoarece, așa cum afirmă autorul, „populația majoritară a comunei Ulma o constituie această etnie”. Astfel, autorul afirmă că „în ultimii 20 de ani, lingviștii, istoricii, folcloriștii, etnografii, jurnaliștii, studenții, precum și alte persoane s-au interesat de acest grup etnic, elaborând teze de doctorat, diverse lucrări de o certă valoare științifică. Cu regret, precizăm că o parte însă dintre jurnaliști au dovedit o superficială documentare despre etnia huțulă, elaborând păreri și chiar concluzii total eronate”. Sintetizând zeci de lucrări științifice ale unor istoriografi ce emit diferite ipoteze despre originea huțulilor pe care le prezintă în peste 10 pagini, autorul, în ultimul aliniat al acestui capitol introductiv, conchide: „Am dat, deci, câteva informații sumare despre huțuli. E ca o picătură în mare. Despre acest grup etnic s-au scris tomuri întregi în polonă, germană, rusă, ucraineană și în alte limbi. Spe-cialiștii în istorie, etnografie, folclor, lingvistică recunosc că cea mai documentată lucrare rămâne «Huțulșcina», în 5 volume, ce conține peste 2000 de pagini în limba ucraineană și 4 volume în polonă. Aceste lucrări au apărut la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Autorul acestei ample monografii este Volodymyr Schuchewiciy, etnograf, pedagog, publicist și traducător. Aici găsim istorie, etnografie, muzică, folclor și obiceiuri ale huțulilor de la naștere până la moarte. Operă ce va rămâne, căci, acum, la ora actuală, sunt tot mai greu de găsit huțuli autentici. Viața lor se schimbă odată cu societatea, dar ei nu uită de unde au plecat” (p. 19). Clarificând cât de cât genealogia huțulilor și strecurând în încheierea acestui capitol o umbră de îndoială că locuitorii comunei de azi ai Ulmei nu mai sunt huțuli autentici, autorul monografiei pășește încrezător în „inima pădurii”, respectiv în prezentarea „miezului” monografiei, parcă bucurându-se că a scăpat de cea mai spinoasă parte a ei, adică originea etnică a huțulilor. În continuare, nu vom trece să prezentăm detaliat capitolele din monografie. Pentru aceasta îi invităm pe cititori să parcurgă ei înșiși aceste pagini care par, la prima vedere, aride. Aprofundându-le, însă, mărturisim sincer că ne-au frapat și ne-au emoționat, deoarece sunt prezentate într-un stil frumos, original, chiar, uneori, artistic. Aceste pagini ne-au stimulat curiozitatea, ele devenind parcă un roman, cu acțiune densă și dinamică, în care personajele sunt locuitorii de ieri și de azi ai acestei comune. Dintre multele pagini deosebit de interesante ale monografiei, vom enumera doar câteva idei: pasiunea cu care autorul s-a documentat în arhive, dar și din cărți care, direct sau indirect, se referă la tema cercetată; vrând, nevrând, autorul se referă pe larg și la istoria și viața economică a localității Seletin care, acum, face parte din Ucraina. El se referă la această localitate deoarece, un timp, Ulma făcea parte din comuna Seletin și din comuna Brodina. Doar în ultimii ani Ulma a devenit comună aparte; fiind institutor de mare clasă, devotat profesiei și neamului din care provine, Iurii Cega prezintă detaliat istoria și evoluția fiecărei unități școlare din localitățile componente ale comunei; el prezintă pe larg obiceiurile, tradițiile, folclorul literar și muzical al locurilor (aici e domeniul său preferat), adăugând și creații lirice proprii pe diferite teme, în limba locului – ucraineană; schițează portretele unor personalități din diferite domenii, băștinașe sau adoptate. A evidențiat între personalitățile comunei, printre altele, și două familii de învățători devotați neamului, care au avut mult de suferit la începutul instaurării comunismului în comună și în epoca ceaușistă. Este vorba despre Silvestru Șcraba și Myroslava și Daniel Șandru. Din păcate, autorul nu s-a inclus și pe sine în acest capitol de evocare a personalităților. Poate era bine ca monografia să fi avut și un indice de nume, care să ajute mai ușor la cercetarea ei. Gheorghe (Iurii) Cega, prin această monografie, nu a spus totul! O să fim martori a încă multe altor cărți. Numai să fie sănătos! Când o să citim o carte de poezii proprii? Are deja destule create și răsfirate pe la diferite publicații.