Rectorul Ion Creangă

S-a născut la 2 ianuarie 1911 în satul Mitocaș, comuna Adâncata, județul Dorohoi (actual județul Suceava), fiind cel de-al șaptelea fiu al Elenei (43 ani) și al lui Luca (60 ani), gospodar de frunte cu o reprezentativă proprietate de pământ.

 

Mama, Elena, născută Borș, provenea dintr-o cunoscută familie de intelectuali din Piatra Neamț. Luca Creangă a fost cel mai longeviv primar al comunei Adâncata (1864 – 1865 și 1872 – 1910). După trecerea la cele veșnice a soțului, Elena Creangă se mută cu familia la Iași, unde, devotată familiei, reușește să asigure condițiile necesare ca toți cei șapte copii să urmeze cursuri universitare și să ajungă reprezentanți de frunte ai vieții științifice și culturale românești. Fiica cea mai mare, Silvia Creangă (1894 – 1952), a fost prima femeie din România doctor în matematică (1925, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași). Silvia, extrem de stăruitoare, și-a dăruit viața matematicii, școlii și sprijinirii deosebite a fraților. Mezinul familiei, Ion, a urmat școala primară “Vasile Alecsandri” și Liceul Național din Iași, pe care le-a absolvit în 1928. S-a înscris în același an la Facultatea de Științe a Universității ieșene, secția matematică, având ca profesori pe parcursul studiilor pe Alexandru și Vera Myller, Octav Mayer, Simion Sanielevici, Grigore Moisil, iar în 1931 susține licența cu un subiect de geometrie diferențială. La 1 iunie 1931, fiind în ultimul an de studii, este numit preparator la catedra de “Calcul diferențial și integral”, condusă de prof. Simion Sanielevici, iar la 1 ianuarie 1932 devine asistent suplinitor la Seminarul Matematic condus de Alexandru Myller. În 1935 a susținut examenul de capacitate pentru învățământul secundar, după care a funcționat (1936 – 1976) și ca profesor la Liceul Național și Liceul de Aplicații, iar în 1937 dobândește statutul de asistent definitiv la catedra de “Calcul diferențial și integral”. În perioada 1938 – 1939 s-a aflat la Roma, în Italia, la studii pentru doctorat. În iunie 1938 obține doctoratul cu o teză de geometrie diferențială, în fața unei comisii prezidate de renumitul geometru Enrico Bompiani. Întors în țară, este numit șef de lucrări la Politehnica “Gh. Asachi” din Iași la catedra de “Matematici generale”(1939), conferențiar prin concurs la Facultatea de Chimie Industrială (1943), iar în 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electromecanică. În anul 1948 a fost transferat în funcția de șef al Catedrei de Algebră la Facultatea de Matematică a Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași, unde a funcționat până la pensionare (1981). Profesorul dr. Ion Creangă s-a remarcat ca o mare personalitate științifică, participând la cele mai elocvente reuniuni științifice ale matematicii din țară și străinătate. A fost membru al Consiliului Național al Cercetării științifice și autor a peste 75 de studii originale în mai multe domenii ale matematicii, studii editate în publicații naționale și internaționale. S-a remarcat în activitatea științifică și didactică prin tratatele (volumele): Geometrie Analitică (în colaborare cu Octav Mayer, 1951), Introducere în calculul tensorial (în colaborare cu Teodora Luchian, 1962), Algebră liniară (1962), Introducere în teoria numerelor (1965), Algebre (în colaborare cu Ion Enescu, 1973), Introducere algebrică în informatică. Teoria automatelor (Vol. I, în colaborare cu Corina Reischer și Dan Simovici, 1973), Introducere algebrică în informatică. Limbaje formale (Vol. II, în colaborare cu Corina Reischer și Dan Simovici, 1973), Teoria codurilor (în colaborare cu Dan Simovici, 1975), Teoria algebrică a semigrupurilor (în colaborare cu Dan Simovici, 1977). A îndrumat cu discreție și competență peste 30 de tineri matematicieni în elaborarea și susținerea tezelor de doctorat. Personalitatea științifică și didactică a prof. dr. Ion Creangă a fost completată de activitatea depusă ca decan al Facultății de Matematică – Fizică (1949 – 1953), prorector (1953 – 1955) și rector (1955 – 1971) al Universității “Alexandru Ioan Cuza”. În funcția de rector a demonstrat că este un distins și abil moderator cu oficialitățile vremurilor, iar cu diplomația sa și cu riscurile asumate, a contribuit și condus la modernizarea și restructurarea facultăților din universitate, precum și la redeschiderea legăturilor științifice cu străinătatea. Au reapărut “Analele științifice ale Universității”, au fost readuși profesorii de valoare care fuseseră excluși abuziv pentru pretinse motive politice, au fost promovate și încadrate cadre didactice tinere. În această perioadă a rectoratului s-a înființat noua Grădină Botanică și s-au construit cămine și cantine necesare studenților universității. Sub mintea sclipitoare, bunătatea și înaltele pilde de umanism pedagogic, sub bagheta ilustrului prof. dr. Ion Creangă s-au format cele mai fertile promoții de matematicieni, continuatori și stimulatori ai învățământului universitar și preuniversitar. S-a stins din viață la 21 mai 1987, după o lungă și grea suferință, măcinat de un necruțător diabet. Pentru întreaga sa activitate a fost distins cu ordine și medalii naționale, cu titlurile “Profesor emerit” și “Om de știință emerit”, încununate cu cel mai înalt titlu științific, acela de „Doctor docent” Redactând biografia selectivă a prof. dr. Ion Creangă, nu pot trece cu vederea faptul că, începând cu anul 1972, l-am însoțit pe meleagurile sucevene cu prilejul „Cursurilor de vară ale matematicienilor din Balcani” sau al inspecțiilor pentru „Gradul I” în învățământ. În acei ani, am aflat că aveam ceva comun: eram consăteni. În anul 1994, contribuind la finalizarea lucrărilor noii biserici din Mitocaș, sub patronajul domnului Alecsandru Tanasă, m-am hotărât să-l sprijin direct la cinstirea memoriei profesorului, prin realizarea (ridicarea) unui bust la intrarea în curtea locașului ortodox. Prin contribuția financiară personală și a numeroși colegi din județ, foști studenți ai profesorului, s-a realizat bustul dorit, cu mintea și priceperea unui artist din Roman. La 18 iunie 1995, cu ocazia sfințirii clopotelor bisericii s-a dezvelit bustul prof. dr. Ion Creangă, iar la 17 septembrie 1995, când s-a sfințit noua Biserică „Adormirea Maicii Domnului”, împreună cu ctitorul principal Alecsandru Tanasă, am hotărât să soli-citam oficialităților ca școala din localitate să poarte numele celui mai distins fiu al satului. În anul 2002, s-a inaugurat noul local al Școlii cu Clasele I-VIII, care a căpătat numele „Prof. dr. Ion Creangă”, iar drumul județean 208D care traversează satul Mitocaș, poartă aceeași denumire. Am încrederea că ceea ce am evocat în memoria unui Om de seamă al meleagurilor sucevene, a unui cărturar de aleasă erudiție al matematicii, a unui exemplu de dăruire pentru destinele învățământului românesc, va determina mai multă pioșenie pentru înaintașii noștri. Prof. CORNELIU DUCEAC