I s-a spus femeii când „scumpo” sau „dragă”, dar și „idioato” sau „c…va naibii”, i s-a spus „divă” , „fă” sau „doamnă”, i s-a spus în toate felurile, elegant, dar și ca la ușa cortului, după cum a meritat sau după cum nu a meritat. Femeia poate fi de doar 1,40 m sau să fi crescut de 2 m, poate să fie grasă, anorexică, blondă, brună sau cu părul ca morcovul, poate fi mută sau bolnavă de limbariță, ar putea fi un sportiv de performanță sau una dintre deșteptele care mai luminează câte ceva din tainele celulelor. În fond, ea și până la urmă ea rămâne ființa fără de care viața în sine n-ar exista. N-ar exista diversitate în traiul de zi cu zi, n-ar exista deopotrivă lumină curată și întuneric, n-ar exista bucurie completă și nici tristețe de nevindecat, pentru că este în ADN-ul femeii să le poată oferi pe toate. O iubim sau o disprețuim, o gratulăm sau ne este indiferentă, FEMEIA își vede de rostul cu care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ. Din când în când, dacă vrea, dacă poate, dacă are suflet și creier, dar numai dacă îi pasă, dă culoare momentului sau unei vieți întregi. Până la urmă, e om și ea… Iubesc ființa aceasta, femeia ! Am încercat să aflu cum o văd, ce cred că o reprezintă sau cât de importantă este femeia în viața unora dintre suceveni. Cum se văd femeile pe ele însele, dar și cum le văd bărbații din preajma lor poate fi cel mai simplu și complet omagiu adus ei, femeii, de 8 Martie. Gabriela Cazac, profesor: Toată copilăria am regretat ca eram fetiță. Am jucat fotbal până în clasa a VIII-a, ba chiar, mai târziu, și am legat camaraderii strânse cu băieții, nu cu fetele. Mi se păreau mai corecți, mai loiali băieții. Mi-a convenit că sunt femeie când am conștientizat că sunt, și asta s-a întâmplat când am început să iubesc. Astăzi spun fără reținere că e un noroc să fiu femeie și pentru că, sau mai ales, pentru că sunt mamă! Declarația de dragoste perfectă am auzit-o la un adolescent acum vreo 10 ani. Predam la clasa a IX-a tema iubirii și încercam să-i conving să spună ce gândesc, să dea definiții originale iubirii etc. Și un elev a făcut declarația următoare: Ești!!! Mi s-a părut și mi se mai pare și acum totul. Acel “Ești!” similar cu “Ce bine că ești, că exiști pentru mine, că te-ai născut!” Ce-mi place cel mai mult la mine… Mereu îmi fac atâtea reproșuri, încât nu mai știu ce îmi place. Cineva mi-a spus că pe vremuri eram amuzantă, am devenit apoi ironică, după care de-a dreptul cinică. Încerc să cred că mai am simțul umorului și mintea liberă și, da, asta îmi place. Florin Haidamac, medic: Iubesc femeia pentru că mi-a dăruit ceea ce trebuie să aibă fiecare bărbat pe lumea aceasta ca să fie întreg – un copil. O iubesc pentru că mi-a dat șansa să simt aceasta bucurie, aceea de a fi tată, bucuria supremă. Iubesc femeia pentru felul ei unic în care te privește, cum întinde mâna să ia ceva, cum își strânge părul, cum pășește. Mare păcat că, în timpurile astea grăbite, bărbații au uitat să privească spre femeia de lângă ei. De-ar mai face-o, altfel ar sta lucrurile în multe familii. Ce declarație ar fi cea mai potrivită pentru ființa ce-ți dă, zilnic, atâtea? Nu există cuvinte în niciuna și în toate limbile pământului la un loc. Așa că o s-o mai spun o dată: iubesc ființa aceasta, femeia! Și o respect pentru modul demn în care înțelege să-și trăiască viața. Prin prisma meseriei am văzut zeci de femei în suferință. Știi cu câtă demnitate îndură ele durerea? N-ai văzut… Și nu vorbesc doar despre durerile nașterii. Vorbesc despre toate durerile, fie ele fizice sau sufletești. Îndură, zâmbesc și te încurajează pe tine care nu suferi de nimic. Cornel Grosar, om de radio, întreprinzător, ucenic în politică și tot ce vrea el să fie: Femeia în viața mea… Parafrazându-l pe Badea spun „Trăim în România și femeia ne ocupă tot timpul”. Drept că acesta ar fi idealul bărbatului necăsătorit. Femeile din viața mea își pun destul de apăsat amprenta: soția trebuie ocrotită și iubită. De la altele am învățat că în turismul bucovinean „afară-i vopsit gardul, înăuntru”… nici leopardul nu mai este și, nu în cele din urmă, că 1+1 fac atât cât trebuie ca să-ți umpli buzunarele. Asta dacă banii îi numără o anumită femeie. Oricum ar fi, e stabilit deja că viața bărbatului este posibilă în primul rând pentru că femeia i-a dat naștere. În al doilea rând – și nici acest adevăr nu mai are nevoie de verificare –, fără doamnele din viața noastră am percepe tot ce ne înconjoară doar în alb și negru, fără să fi cunoscut savoarea și căldura culorilor. Și știu și care este declarația de dragoste perfectă: „Te provoc, doamna mea, să fii jumătatea mea! Când cota ta va scădea la o treime din cât o ai acum, să știi că te îndrepți spre perfecțiune; vei fi de două ori iubită!”. „Nu este bine să fie omul singur” Monica Buzdugan, psiholog: Toate femeile își doresc să primească declarația perfectă de dragoste. Eu pot doar să-ți spun ultima declarație făcută de Dani, soțul meu, de 1 Martie. Mi-a spus doar atât: „Tu chiar ești jumătatea mea. Fără tine nu sunt complet”. O fi noroc că m-am născut femeie? Hmmm, nu prea! Am prietene care au renunțat la sarcină pentru că știau sigur că nu-și vor mai regăsi postul după naștere. Până la urmă, bărbat sau femeie, contează să fii om. Îmi place la mine faptul ca sunt empatică la durerile altora și n-am niciun merit pentru asta. Pur și simplu te naști cu sentimentul acesta sau, mă rog, cu abilitatea aceasta. Am citit o declarație a unei actrițe celebre… că ea nu s-a născut să fie bună și că face mari eforturi să fie așa. Cred că este cu atât mai mult de apreciat așa un om care face eforturi împotriva firii ca să facă ce e „OK” în lumea asta. Eu am norocul că pot să fiu „OK” fără efort. „Un biet preot de țară”: Cu îngăduința dumneavoastră nu voi răspunde la întrebările pe care mi le-ați adresat. Ce pot spune eu, un biet preot de țară mai luminat despre rosturile femeii pe lumea aceasta după ce părintele Cleopa a scris tot ce era de scris despre rolul femeii în familie, Biserică și societate, mai demult, într-una din lucrările Sfinției Sale? “Dumnezeu a făcut pe om androgin, adică bărbat și femeie. Dar înțelepciunea fără margini a Lui, care pe toate le-a făcut mai presus de înțelepciunea omenească, n-a înzestrat pe femeie cu însușirile bărbatului, nici pe bărbat cu însușirile femeii. Numai împreună pot să formeze omul. Pentru că a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facerea 2, 18). Dar cea mai mare misiune pe care o are femeia în familie nu este nici să-i facă îmbrăcăminte bărbatului, nici să-i țese, nici să-i coasă, nici să-i facă mâncare. Rostul ei e să fie mamă de copii!” Și dincolo de aceste cuvinte nu mai e nimic de spus. O să mai completez doar că, din păcate, multe dintre femeile moderne de astăzi au uitat de rolul sfânt pe care îl au și nu este zi lăsată de la Dumnezeu să nu mă doară asta.
Comentarii