Dionisie Bejan – figură luminoasă de intelectual patriot

Dionisie cavaler de Bejan se înscrie și el între venerabilii conducător ai Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, fiind ales mai întâi ca vicepreședinte (1896-1900), iar între 1900-1923, ca președinte, într-o perioadă cu împliniri notabile.

 

Într-o succintă comunicare de genealogie și heraldică, Ilie Luceac, vorbind despre originea familiei pictorului Epaminonda Bucevschi, îl citează printre cei mai de seamă urmași și pe Dionisie Bejan. S-a născut la 18 august 1837 într-o familie de răzeși din Stăuceni – Cernăuți. După cursuri primare și secundare la Cernăuți, urmează Facultatea de Teologie a Universității din Cernăuți și Facultatea de Drept la Universitatea din Viena. Fiind hirotonit ca preot în 1868, slujește în mai multe parohii din Bucovina: Fundu Moldovei (1869-1870), Gemenea, Ostra și Slătioara (1871-1877), Vatra Dornei (1877-1884) și Cernăuți (1885-1923). Dionisie Bejan se stinge din viață la 21 septembrie 1923, la vârsta de 86 ani. În calitate de consilier consistorial, cancelar mitropolitan și sinodal, cât și de deputat în Dieta Bucovinei, Dionisie cavaler de Bejan promovează interesele românilor care se confruntă cu politica de imigrație străină agresivă și, implicit, cu tendințele de deznaționalizare la sate și orașe. Societatea achiziționează în 1896 în Cernăuți un imobil pentru Internatul de băieți români, asigurând posibilitatea de a se instrui pentru mii de viitori intelectuali români. În anii 1905 și 1906, Internatul este refăcut și etajat, pentru a permite cuprinderea a 250 de elevi. Începând cu 1911 funcționează 14 școli particulare, însumând 25 clase cu 1400 de elevi și 25 învățători pregătiți la Școala Normală particulară subvenționată de Societatea pentru Cultură. Aceasta s-a implicat și în ridicarea Internatului de meseriași în 1910-1911. Societatea s-a ocupat în paralel de înființarea de arcășii, de cursuri pentru analfabeți, de organizarea teatrului românesc la Cernăuți, de promovarea zborului lui Aurel Vlaicu deasupra Cernăuților. Rutenizarea satelor românești din nordul Bucovinei a determinat o acțiune hotărâtă pentru reromânizarea unor localități prin subvenționarea unui recensământ corect. Un important impact cultural l-a avut deținerea unei tipografii, care a rămas în istoria Societății cu numele ,,Mitropolitul Silvestru”. Președintele Dionisie cavaler de Bejan, prin colectă publică și printr-o contribuție consistentă a preoțimii române, cumpără fostul hotel Weiss, care devine Palat Național, unde și-au găsit sediul și alte societăți românești, precum Armonia și Junimea. Sunt de menționat și conferințele publice reluate în 1903 și participarea oficială în 1904 la serbările aniversare de la Putna. Cu prilejul Expoziției generale din 1906 de la București, Societatea pentru Cultură a editat cartea Românii din Bucovina. Activitatea Societății, întreruptă din cauza Primului Război Mondial, este reluată la începutul anului 1918, odată cu întoarcerea din refugiu a președintelui Dionisie Bejan. Acesta deschide, în sala Societății pentru Cultură, Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918, care-l alege în fruntea Consiliului Național al românilor din Bucovina pe Iancu Flondor. Istoria consemnează momente de profundă emoție când Dionisie Bejan a rostit cuvintele cuviosului Simion: ,,Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci îmi văzură ochii mântuirea neamului.” După ce armata română restabilește ordinea în Cernăuți, Iancu Flondor preia administrația Bucovinei și în locul lui este ales Dionisie Bejan până la votarea Unirii Bucovinei cu România în 28 noiembrie 1918. Este o recunoaștere istorică a contribuției Societății în lupta pentru afirmarea conștiinței naționale, iar președintele ei a făcut parte din delegația care a înmânat regelui Ferdinand I – Actul Unirii. Figură luminoasă de intelectual patriot, Dionisie cavaler de Bejan și-a câștigat un loc binemeritat în galeria personalităților neamului. VICTOR IOSIF