„Filosofia”

Chiar se vor fi așteptat mulți la creșteri de lefuri și pensii în acest an?! Recenta arătare către popor a președintelui a produs, cred, ușurare. Adică de ce, cine să se mai amăgească la gândul că din aprilie, tocmai din aprilie (care-ncepe cu știuta zi a poantelor făcute și încasate), se va îmbogăți… cu cât? cu 5%? Pe de altă parte, explicația că nu-i de unde fiindcă nu este de unde tăia nu trebuie să i se impute nici lui, nici guvernului, nici partidului etc., fiindcă ține de o filosofie autohtonă veche și durabilă, adânc implementată, cum s-ar zice.

 

Care omite creșterea, omite realizarea unui plus cât de mic, undeva, ci vizează doar plimbatul dintr-un buzunar în altul, compensările și poate recompensările conjuncturale, nu în ultimul rând, atunci când totuși se poate, elanul „haiducesc” de a se lua de la „bogați”, pentru a se da la „săraci”. Și în care filosofie leafa ori pensia nu-s niște drepturi, nu au neapărat niște proiecții în realitate, de tipul „de cât faci, de atâta primești”, ci-s percepute, de cei pe care momentul îi prinde în ipostaza de a fi darnici (sau nu!), doar ca pomeni, ca ajutoare… sociale, nu în ultimul rând ca avansuri pentru trebușoare ce-ar trebui executate ulterior, când jupânul va aduce aminte de ele. Cât despre refuzata majorare cu 5%, să nu fie cu supărare, în felul acesta s-a refuzat și o periculoasă majorare de prețuri în primăvară, tocmai pe acest motiv: venituri „mai mari”, prețuri pe măsură…