Sfântul Vasile cel Mare

Arhiepiscopul Cezareei Capadociei pe care îl pomenim în calendarele noastre în prima zi a începutului de an nou este unul dintre cei mai importanți Sfinți Părinți ai Bisericii creștine și totodată unul dintre cei mai mari teologi creștini.

 

Acest Sfânt Părinte a trăit între anii 330-379 după Hristos, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a împăratului eretic Valens, cel căzut în rătăcirea arianismului. S-a născut în Cezareea Capadociei din părinți dreptcredincioși și înstăriți, tatăl Vasile era avocat, iar mama se numea Emilia. Familia sa e una renumită în istoria creștinismului, pentru că a dat nu mai puțin de patru sfinți pomeniți cu evlavie în calendarul creștin. Iubitor de învățătură și înzestrat pentru carte, Sf. Vasile și-a îmbogățit mintea cercetând rând pe rând școlile din orașul Cezareea, apoi din Bizanț, mergând până la celebra universitate din Atena, cea mai vestită școală a timpului său. S-a remarcat încă de tânăr, acumulând profunde cunoștințe de filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică, aceste cunoștințe putând fi găsite în operele sale de o valoare incontestabilă. În timpul studiilor, l-a întâlnit pe Sf. Grigorie de Nazianz (viitor arhiepiscop al Constantinopolului), cu care a legat o strânsă și sfântă prietenie. După studii, Sf. Vasile a devenit un strălucit profesor în Neocezareea. Sub influența surorii sale Macrina, Sf. Vasile s-a apropiat mai mult de Biserică, iar episcopul Cezareei, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, l-a încurajat să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre desăvârșire spirituală, Sf. Vasile a vizitat multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el a înființat o mănăstire pe malul râului Iris. În anul 370 a fost ales în scaunul de arhiepiscop al Cezareei în vremuri grele pentru Biserică, când ereticii lui Arie și Macedonie izbutiseră să atragă de partea lor pe însăși împăratul Valens. Sf. Vasile a dus o luptă aprigă prin scris și cuvânt, luminând creștinătatea și apărând învățătura creștină despre Sfânta Treime. Și-a atras mânia împăratului și a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apărarea acestei dogme fundamentale a creștinătății. Scrierile sale au o mare importanță teologică, fiind traduse în numeroase limbi. Lucrarea dogmatică cea mai importantă „Despre Sfântul Duh” tratează magistral învățătura creștină despre Sf. Duh combătând anumite teorii ale ereticilor care negau dumnezeirea celei de-a treia Persoane a Sfinte Treimi. El a alcătuit un mare număr de lucrări de exegeză biblică, comentarii la cele șase zile ale facerii, la Psalmi, Isaia și Iov; un mare număr de predici și multe discursuri la diferite ocazii. În ceea ce privește slujirea liturgică, Sf. Vasile a alcătuit Sf. Liturghie care îi poartă numele, ea săvârșindu-se și astăzi în cadrul serviciului divin din biserici de zece ori pe an. Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental, deoarece scrierile sale din perioada călătoriilor la locurile sfinte stau la baza vieții monahale sistematice. Regulile monahale pe care le-a scris sunt până astăzi normative pentru monahismul răsăritean. El a încercat să îndrepte unele lipsuri ale monahismului, îndemnându-i pe monahi să se nevoiască nu numai în folosul mântuirii personale, ci și în folosul mântuirii semenilor. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat pe lângă Biserică azile și spitale în ajutorul celor săraci și neputincioși și încercând să sensibilizeze pe cei avuți spre ajutorarea celor lipsiți. Opera sa caritabilă – acele Vasiliade din Cezareea – rămâne peste veacuri model de împlinire a poruncii iubirii aproapelui prin fapte ale milei creștine. S-a mutat la Domnul – pe care l-a slujit cu toată ființa lui – la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, plâns de credincioși dar și de necredincioși, iubit deopotrivă de toți pentru bunătatea și înțelepciunea lui. Cei zece ani de arhipăstorire a credincioșilor din Cezareea Capadociei au fost de ajuns pentru ca el să intre în istorie cu numele de „cel Mare”. E prăznuit pe 1 ianuarie, dar și pe 30 ianuarie, de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, împreună cu Sf. Grigorie de Nazianz și Sf. Ioan Gură de Aur. Pr. MIHAI IATENTIUC